În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice
sâmbătă, iulie 16, 2011 14:27România s-a despărțit de comunism, pentru a întra în neocomunism, într-un fel total diferit de restul țărilor europene. Dacă dăm la o parte țările din CSI (Comunitatea Statelor Independente), puternic rusificate, toate celelate țări europene foste comuniste au legi ale lustrației, iar securiştii au fost excluşi din viața publică.
În România, aceştia sunt în Parlament şi au imperii media (Dan Voiculescu), iar torționarii securişti sunt promovați la tembelizor, deoarece, în patria rromilor, nu contează câte crime ai comis sau cât ai furat. Cum să se impună România în Europa şi în lume prin valori morale din moment ce, după 1989, morala a fost ucisă prin jegurile umane şi criminalii bolşevici promovați, într-un dispreț total al memoriei martirilor anticomunişti morți pentru libertatea României?
Este evident că într-o țară de țigani, toape, gură-cască, ciobani, colhoznici, manelişti, pupincurişti etc. nu contează suferințele unui Corneliu Coposu sau copilului mort pe caldarâmul Timişoarei lui 1989. Cei care plâng după dictatura comunistă, de la intelectualii de colhoz prezenți în România profundă şi până la securiştii din funcțiile de conducere ale statului român, să nu uite că ordinul de a se trage la Timişoara a fos dat de cuplul dictatorial şi nici o forță străină nu poate înlocui un popor dornic de libertate. Dar să revenim la torționarii securişti, carora nu li s-a clintit un fir de păr, chiar dacă au ucis şi chinuit români. În țara lui Ilici KGB Iliescu, Voiculescu sau Vadim Tudor acei români nu merită respectul şi admirația noastră, dar securiştii merită promovați, doar şi-au apărat țara de invazia libertății.
Mai jos, puteți citi cum a fost înmormântat criminalul Pleşiță, securistul care l-a anchetat prin bătăi crunte pe Paul Goma, disidentul ce a făcut prima breşă în imaginea (falsă) promovată în Occident de cizmarul din Scorniceşti, imaginea unui comunist prooccidental, care a fost, până urmă, cel mai stalinist rusofon. Articolul este preluat din Academia Cațavencu (2009).
Doar onorurile militare au lipsit de la înmormîntarea generalului-locotenent de Securitate Nicolae Pleșiță. În rest, coroane de flori, mesaje îndurerate și anunțuri îndoliate la mica publicitate. În 1990, cînd se purta reabilitarea „securiștilor buni“, Nicolae Breban l-a inclus pe Pleșiță în această categorie, argumentînd că generalul s-ar fi purtat bine cu el cînd a fost dat afară din CC și i s-a luat conducerea României literare. După cîțiva ani de tăcere, generalul care l-a anchetat cu mîna lui pe disidentul Paul Goma a recunoscut liniștit la un post de televiziune că l-a bătut pe scriitor în arestul Securității, precizînd că „l-a mîngîiat puțin“, adică nu i-a rupt oasele. Întrebat atunci dacă nu se temea că Paul Goma îl va da în judecată, Pleșiță a răspuns că nu mai era cazul, întrucît Goma „a murit la Paris, acolo“. Deși în viață, Paul Goma nu l-a dat în judecată pe fostul său torționar nici atunci, nici mai tîrziu. Iar singura anchetă deschisă împotriva lui Pleșiță s-a încheiat în coadă de pește, „din lipsă de probe“. N-a contat că fostul șef al DIE nu și-a ascuns niciodată implicarea în atentatele cu bombă ale lui Carlos Șacalul împotriva angajaților români ai postului de radio Europa Liberă și nici că a povestit cu mîndrie patriotică ce a făcut în anii ’50 pentru reprimarea rezistenței din munți.
În ciuda acestor mărturisiri publice de un monstruos cinism, Pleșiță n-a fost degradat și n-a făcut nici măcar o zi de închisoare. Și-a petrecut ultimele trei luni de viață într-un sanatoriu al SRI-ului, unde a fost găzduit fără probleme, la fel cum tot fără probleme și-a primit pînă în ultimul moment pensia grasă de general cu două stele. La aflarea veștii, altfel neiertătorul Paul Goma a spus pentru un ziar de provincie: „Dacă a murit, să fie sănătos!“. La fel de bine, autorul lui Ostinato ar fi putut zice că rămîne nemîngîiat.
Vladimir Tismăneanu despre securistul Nicolae Pleşiță
Nicolae Pleşiţă a reprezentat naţional-securismul în ipostaza sa agramată, vulgară şi de o maximă brutalitate.
Or mai fi fost şi câţiva securişti cu o brumă de educaţie. Nu era cazul său. Citiţi cartea de convorbiri cu Viorel Patrichi şi veţi vedea cât de primitiv putea fi acest torţionar. Niciodată, Pleşiţă nu şi-a exprimat un minim regret. De ce a fost admis în sanatoriul SRI un om care ar fi trebuit să se afle după gratii?
De ce nu a fost degradat generalul sadic? S-a uitat că Pleşiţă a fost direct implicat în lichidarea, din ordinul lui Ceauşescu, a mişcării Goma, că el personal, super-„brichisitorul”, s-a ocupat de anchetarea bestială a scriitorului disident? Mă întreb dacă amicul său, călăul Enoiu, „tovarăşul de luptă”, partenerul de „anchete speciale”, va rosti cuvântul de adio pentru simbolul criminalităţii regimului comunist?
Biografia lui Pleşiţă a fost marcată de ură, aversiune viscerală faţă de valori, resentiment grobian şi practicare de nimic stăvilită a ticăloşiei. La două decenii de la căderea comunismului, în numele celor ucişi din ordinul elevilor lui Pleşiţă, al colegilor săi de „idealuri”, România democratică trebuie să probeze că acest coşmar s-a terminat. Pleşiţă a fost un Kaltenbrunner al comunismului românesc.
Ori, dacă preferaţi, un Abakumov (citiţi romanul „Primul cerc” de Soljeniţân ca să vedeţi cine a fost acest monstru). Ernst Kaltenbrunner a fost executat la Nurnberg. Viktor Abakumov a fost împuşcat imediat după moartea lui Stalin în 1953. Imperturbabil, insolent şi impasibil, Pleşiţă a continuat să-şi încaseze până în ultima clipă imensa pensie, câtă vreme atâţia foşti disidenţi şi opozanţi ai regimului abia reuşesc să supravieţuiască. E timpul, e obligatoriu, e moral ca aceste obscene nedreptăţi să se sfârşească.
Mai multe amanunte pe https://tismaneanu.wordpress.com/.
Citeste si articolele:
- Cum turna Constantin Bălăceanu Stolnici la Securitate
- Liberali şi securişti/ daţi-i jos pe pedelişti
- La 20 de ani după căderea comunismului, foştii securişti fac legea în România
- Cum gândesc liberalii, între două limbi date neocomuniştilor şi securiştilor
- Ce fel de ‘educaţie’ face românilor postul securistului ‘Felix’ Voiculescu, Antena1
neinfectat de comunism says:
iulie 16th, 2011 at 17:31
punem pariu ca bolsevicul de ilici va fi ingropat cu onoruri de stat, bocitoare, latrai, etc, etc…
Cornel Căruntu says:
iulie 25th, 2011 at 16:20
Mai mult, vor fi bocitoare care vor scanda: Noi bocim, nu gandim!
Cum au adus pesediştii foşti securişti în structurile statului român democratic | A șaptea dimensiune says:
februarie 5th, 2015 at 21:42
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Cum a turnat Dan Voiculescu la Securitate | A șaptea dimensiune says:
februarie 5th, 2015 at 21:49
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Tapus Constantin says:
august 15th, 2015 at 9:56
A murit si fostul colonel Enoiu Gheorhe un tortionar securist din Tg Jiu cel care ma inchetat politic in anii 80 si care se purta cu cei anchetati la fel ca tizul lui care facea anchete in anii 50 !
Cum plagiau oamenii Securităţii | A șaptea dimensiune says:
august 17th, 2015 at 9:43
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Despre turnătorul montat şef la TVR de Iliescu în ‘90 | A șaptea dimensiune says:
august 18th, 2015 at 8:52
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
De ce merită foştii securişti pensii uriaşe în România | A șaptea dimensiune says:
august 19th, 2015 at 11:26
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Ion Tiriac, unul din protejatii mafiei politice din Romania | A șaptea dimensiune says:
decembrie 21st, 2015 at 17:38
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Faţa reală a comunismului | A șaptea dimensiune says:
decembrie 23rd, 2015 at 19:01
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Simpatiile comuniste domină sistemul educaţional din România | A șaptea dimensiune says:
decembrie 23rd, 2015 at 19:18
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Drumul Preşedintelui: de la adevăruri necesare la inexactităţi şi limbă de lemn | A șaptea dimensiune says:
iunie 26th, 2016 at 18:20
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Justiţia bananieră din România europeană | A șaptea dimensiune says:
iunie 26th, 2016 at 20:09
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Spiritul american nu va muri niciodată | A șaptea dimensiune says:
septembrie 18th, 2016 at 16:57
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]
Deceniul 2007-2017 in cateva stiri ce vor face istorie (XI) | A șaptea dimensiune says:
ianuarie 4th, 2019 at 21:35
[…] Cum a ‘ajutat’ famiglia PSD-istă RomâniaLa recentul meci de fotbal România – Franţa, gazonul a cedat. Firma care a pus gazonul aparţine fratelui baronului PSD-ist de Vrancea, Marian Oprişan. Cum primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu, are susţinerea USL (Uniunea Sovietico-Liberală) pentru un nou mandat, afacerea s-a petrecut în famiglie. Câteva ‘amănunte’ despre cei doi: Marian Oprişan este un fost turnător la Securitatea comunistă (vezi Destine strivite de baronul Oprişan), ceea ce pe tovarăşii pesedişti nu pare să-i deranjeze deloc, iar Sorin Oprescu este fiul unui general-maior de Securitate, cel care în 2010 era înmormântat cu onoruri militare, în timp ce disidentul Vasile Paraschiv a fost condus pe ultimul drum în absenţa Statului Român. Pentru cei care mai au îndoieli, în Republica România, democratică şi europeană (?), disidenţii anticomunişti se sting în cea mai cruntă sărăcie şi funeraliile lor sunt modeste (vezi şi Cristian Paţurcă), în timp ce foştilor ofiţeri de Securitate şi foştilor lingăi ai dictaturii comuniste le sunt organizate funeralii oficiale (Adrian Păunescu, torţionarul Nicolae Pleşiţă). […]
Despre crimele securiştilor comunişti | A șaptea dimensiune says:
septembrie 4th, 2019 at 10:39
[…] În România, securiştii torționari sunt înmormântați cu onoruri publice […]