Intelectualul și trusa sa de scule

sâmbătă, decembrie 7, 2013 10:10
Posted in category Diverse

Casa, gradina, Caruntu Elena, TataraseniCum vă descurcați cu o trusă de scule? Ce aud? Acolo în spate spuneți că o trusă nu vă creează niciun fel de probleme. Cum? Unii nu sunteți de acord? O trusă e un mic univers ce trebuie cucerit și controlat? Bine, am înțeles. Părerile sunt împărțite. Care-i părerea mea? Păi, nu prea umblu cu scule foarte des, prin natura profesiei, sculele mele fiind ceva mai abstracte. În rarele momente în care am pus mână pe niște, de exemplu, scule electrice profesionale, nu am avut probleme deosebite, dar, ca orice începător, în lipsa antrenamentului de rigoare și a experienței, randamentul muncii a cam lăsat de dorit. Noi românii avem o boală gravă cu acest randament al muncii, de-i mai spune și productivitate (să mă scuze economiștii că simplific la maxim noțiunile economice). Cum nu-i totuna leu să mori sau câine înlănțuit, vorba lui Coșbuc parcă, așa și aici: una e să folosești o sculă electrică în mod profesionist, cu un randament ridicat, și alta este să înveți să folosești o unealtă, lent și nesigur lucrând cu ea. Desigur, în timp lucrurile vor arăta mai bine decât la început.

Poate credeți altceva, dragii moșului, dar eu merg pe diviziunea strictă a muncii. De sute de ani oamenii nu mai fac toți același lucru. Nu poți fi bun la toate. Fiecare dintre noi ar trebui să fie foarte bun pe feliuța lui și să nu încerce să fie “universal”. Cineva spunea că, atunci când ești bun la toate, de fapt nu ești foarte bun la nimic. Vei face câte ceva din fiecare, dar nici într-un domeniu nu vei excela. Mai bine studiezi și te antrenezi pentru a fi foarte bun într-un domeniu anume, iar pentru celelalte activități apelezi la profesioniști din alte domenii. Am întâlnit acum câțiva ani, într-un curs privind sistemul de operare Windows XP, poate cel mai bun produs de Microsoft, povestită următoarea întâmplare:
unul din autorii cărții a încercat, pentru prima dată, să instaleze o rețea locală pentru o firmă, mai exact a încercat să facă el totul, dispunând evident de toate sculele electrice și nu numai necesare. După ce s-a chinuit câteva zile, și-a dat seama că, până la urmă, el este specialistul în soft-uri, iar partea “hard” nu este pentru el. De atunci, mai povesteau autorii cursului, niciodată nu au mai încurcat lucrurile, adică s-au băgat doar la problemele în care erau specialiști.

La fel de adevărat este, însă, și un alt aspect al problemei, o altă față a monedei: nevoia te învață. De multe ori, preferi să faci singur, chiar dacă ceva mai lent, anumite activități, în care folosești o unealtă pe care nu ai folosit-o niciodată, decât să apelezi la un specialist, mai ales pentru treburile mărunte ale casei. De voie, de nevoie, înveți la un moment dat să dai o gaură cu bormașina, chiar dacă nu ai făcut-o niciodată. Înveți să montezi părțile compenente ale unui birou, privind atent la schița respectivă și luând-o logic, doar logica este învățătorul celor inteligenți, cum bine spun germanii. Așadar, în viață, totul este relativ, depinde de personalitatea și caracterul fiecăruia dintre noi.

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu