A șaptea dimensiune

Cei care au prins anii secolului XX îşi amintesc, probabil, de faptul că, dacă îţi doreai să imortalizezi un moment important al vieţii, nuntă sau botez, de exemplu, aveai o singură opţiune: aparatul de fotografiat. Bun, mai era şi aparatul de filmat, dar asta în anii terminali ai secolului. Cu alte cuvinte, după trecerea timpului, singurele mărturii de evenimente erau nişte poze prăfuite, pe care le priveai uneori, având o cantitate imensă de nostalgie în suflet.

Dar anii au trecut şi astăzi există o multitudine de opţiuni care oferă şansa de a rămâne întipărite undeva, în afara memoriei, momentele hotărâtoare ale existenţei, pe care le ducem cu noi toată viaţa. Mai mult, există şi posibilitatea să purtăm cu noi, la propriu, imaginea unor astfel de momente. În maşină, ca accesoriu ataşat ţinutei noastre, în birou, la locul de muncă, oriunde ne dorim, putem avea o imagine vizuală de la nunta noastră, de exemplu. Sau de la botezul copiilor noştri, sau de la absolvirea facultăţii, de la prima promovare, de la primul proiect reuşit, de la zile de naştere etc.

Cum cel mai mare duşman al omului este timpul, un inamic pe care nimeni n-a reuşit să-l doboare, putem atenua trecerea timpului, ce aduce cu ea ştergerea din memorie a unor întâmplări care ne-au marcat viaţa, prin “reîncarnarea” acestora în obiecte pe care să le purtăm cu noi sau, măcar, să le privim din când în când, să facă parte din peisajul locuinţei noastre, al vieţii noastre, în general.

E firesc şi e uman să avem cu noi imaginea celor dragi. De-a lungul vremii, toate marile personalităţi ale istoriei, ale ştiinţei, ale culturii, ale ceea ce vrem noi au purtat cu ele medalioane, fotografii, statuete, ceasuri, obiecte vestimentare etc. care aminteau de prezenţa celor apropiaţi. Chiar dacă erau obiecte neînsufleţite, acestea le-au dat puterea, tăria şi curajul să meargă mai departe, să treacă peste momentele dificile, chiar tragice ale vieţii, ştiind că, undeva, cândva, se vor reîntâlni cu cei dragi.

Anatole France spunea, parcă, ceva de genul “Cel mai frumos cadou oferit oamenilor este speranţa”. Tocmai de aceea, mărturii pentru evenimente oferă fiecăruia dintre noi bucuria reîntâlnirii, în memorie, cu momentele divine din viaţa noastră. Sunt acele imagini care par să dea sens vieţii noastre, o viaţă plină prin prezenţa celor dragi şi apropiaţi. Nu există motivaţie mai profundă şi mai puternică în afara faptului că eşti iubit, că cei dragi te aşteaptă, că trecerea ta prin lume nu a fost zadarnică.

Extrapolând noţiunea de mărturie a unui eveniment, putem afirma – cu referire la tot ce s-a întâmplat în decursul ultimilor 2000 de ani, poate chiar mai mult, de istorie – că oamenii au încercat mereu să lase în urmă mărturii ale evenimentelor importante care le-au marcat destinul. Orice naţiune, de exemplu, şi-a marcat momentele importante ale trecerii sale prin istorie, plus că le-a transmis generaţiilor viitoare semnificaţia unor astfel de momente.

Viaţa fiecăruia dintre noi este o istorie aparte. Cu bune şi cu rele. Astăzi, putem trece aceste momente, din memoria noastră, în imagini şi obiecte. Ele sunt mărturia evenimentelor care ne-au marcat viaţa. Ele vor povesti despre noi, iar cei din jur vor înţelege, fără a fi nevoie de cuvinte.