Povestea porcului (III)

duminică, noiembrie 7, 2021 9:40

Adrian PaunescuBioporcul energetic

Când pe Adrian Păunescu l-a trădat sănătatea şi colesterolul l-a băgat de câteva ori în spital, din pricina cirezilor de vite şi a turmelor de oi pe care le înfulecase pe nemestecate, pe porc l-a lovit străluminarea şi a descoperit leacurile băbeşti şi buruienile strămoşeşti.

Din lighioana care mânca la troc ce se nimerea, numai să fie mult şi să nu se mai termine niciodată, se adăpa la jgheab cu crame întregi de vinaţuri şi făcea apologia pântecului plin pe la toate parastasele comuniştilor, malacul a ajuns un neostoit apostol al curelor de slăbit.

Să vezi numai ce misionar al prişniţelor de creţuşcă şi al clismelor cu sovârv a putut să iasă din anafura lui Marx şi împărtăşania lui Lenin. Ziceai că România-i farmacie, că Bârca e Noul Ierusalim, iar Flacăra, Grădina Maicii Domnului.

Patrupedul s-a făcut erboristul crăpelniţei de băşina-porcului, spiţerul fierturii de coaiele-popii şi reţetarul borhotului de puţa-ciorii. De aici şi până când era să ne ia benga pe toţi, dar i-a băgat pe mulţi în spital, n-a mai rămas decât un singur pas.

A îmbrăcat cămaşa morţii şi s-a încins cu o liotă de şarlatani, ce-şi ziceau bioterapeuţi. Un pârdalnic vindea praf de tibişir, îndoit cu pişat de aricioaică văduvă, iar altul pretindea că poate dovedi boala de zahăr cu gargară de cuişoare de potcoavă de iapă înţărcată, dar apucase să răpună deja o cinzeacă de inşi în America de Nord, de unde a fugit de mânia târgoveţilor rămaşi să-şi îngroape neamurile, în America de Sud.

Tuturor acestor ticăloşi şi pârâţi cu care îşi împărţea pe din două prada, Adrian Păunescu n-a încetat o clipă să le laude geniul, în paginile revistei Flacăra.

Iar în preajma apocalipsei de pe stadionul din Ploieşti (la un concert al cenaclului Flacăra, în urma unei furtuni, s-a întrerupt curentul, iar în panica ce s-a creat au murit nişte oameni; deşi i s-a solicitat să oprească spectacolul, Adrian Păunescu a refuzat; în orice ţară civilizată, Adrian Păunescu ajungea la puşcărie; în România comunistă, pupincuristul lui Nicolae Ceauşescu, dictatorul de atunci al României comuniste, nu a păţit nimic – n.m.), Flacăra a ajuns un fel de foaie de observaţie clinică a nebuniei care cuprinsese parcă întreaga Românie. (“Academia Caţavencu”, nr. 664/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu