Romanul intelectualului edificat
duminică, aprilie 8, 2018 9:04
Omul deştept şi avid de instrucţie află delicii şi-n lectura cărţii de telefon. Cititul – ca şi boala – e o chestiune de individ, dacă nu cumva şi una de vocaţie. Cine mai deschide azi un volum cu titlul Marea Teoremă a lui Fermat (autor: Simon Singh, editura Hmanitas, 2012, traducere de Mihnea Moroianu şi Luiza Gervescu)? Ai putea crede că nici matematicienii, fiindcă ori sunt în grevă, ori umblă cu sarcini sindicale şi politice. Că lucrul cu spiritul e, în egală măsură, un fapt de autor – şi la scris, dar şi la citit – o probează chiar numele operei lui Simon Singh.
Aşa-zisa “Marea Teoremă” a lui Pierre de Fermat, care a chinuit în chipul cel mai nobil lumea matematicienilor de la 1637 încoace, e atât de mică, încât te întrebi cum a putut să pună la ambiţie o omenire. Orice licean ştie a2 + b2 = c2. Provocarea lui Fermat e ridicarea la cub şi la oricare altă putere decât pătratul numărului.
Marea teoremă a lui Fermat (enunţ):
Ecuaţia xn + yn = zn nu are soluţii dacă n >2, iar x, y, z sunt numere întregi nenule.
“Marea teoremă a lui Fermat” a fost demonstrată abia în anii 1993 – 1995 de către Andrew Wiles care, cu această ocazie, a şi încasat premiul Comitetului Wolfskehl de 50.000 de dolari. Istoria de mai bine de trei secole a căutării pentru piatra aruncată în baltă de înţeleptul Fermat e pasionantă şi, în definitiv, cu toate virtuţile romanului de aventuri: intrigă susţinută, personaje cu profunzimi de suflet şi caracter, dramă cât cuprinde şi final fericit. Singura diferenţă fiind aceea că nu cititorii de telenovele o văd astfel, ci mai ales cei care le detestă.
O lectură care satisface intelectul şi simţirea omului instruit e şi o trudă. Dar, dacă stăm şi gândim drept, Muntele magic al lui Thomas Mann nu-i un efort? Şi ce-i Război şi pace, dacă nu o Mare Teoremă a lui Tolstoi? Prietene, ia acest tom cu tine, întrucât încape şi-n buzunar, şi ai să găseşti în el un prieten. Vei avea confirmarea ideii care de zeci de ani nu-ţi dă linişte, şi anume că existenţa nu-i doar circ politic şi lupta pentru pâinea umilă de fiecare zi. (“Academia Caţavencu”, nr. 430/2000)
Citeste si articolele:
