Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (VIII)
miercuri, august 18, 2021 13:28
Pe vremea când România nu era membră UE, dar se târa în genunchi să fie primită în acest club select numit Uniunea Europeană, ca să vină astăzi tot soiul de boschetari să spună că nu avem nevoie de UE (ăştia ne pun să facem proiecte, să ne dezvoltăm ţara, să nu furăm, să nu fim corupţi etc.), iar “dacii liberi” nu au chef de aşa ceva, ei bine, în 2004, pe vremea când PSD = ciuma roşie stăpânea România, iar ziariştii aveau botniţă (fie erau cumpăraţi, fie ameninţaţi, fie târâţi prin tribunale, fie ucişi, fie umiliţi etc.), se întâmplau cele povestite mai jos.
Vara, în Neamţ, se paşapoartă şpaga
De câţiva ani buni (înainte de 2004 – n.m.), luna august a devenit o perioadă minunată pentru şpagă în Piatra Neamţ. Dumnezeu, probabil, bucuros că în Neamţ sunt atâtea mănăstiri şi schituri, a dat această lună de şpagă oamenilor, ca să strângă bani.
August e luna în care mii de nemţeni plecaţi la muncă în Italia sau alte ţări se întorc în ţară să-şi facă concediul. Mulţi dintre ei au probleme cu paşapoartele (România nefiind membră UE în 2004, se pleca în altă ţară europeană doar cu paşaportul şi viza aferentă – n.m.), expirate sau pierdute, şi de aceea dau fuga la Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei (SEIP).
La ghişee se fac cozi interminabile, iar termenele de eliberare a documentului ajung chiar la 30 de zile.
Disperat că îşi pierde locul de muncă la macaronar, nemţeanul caută soluţii. V-aţi prins deja: în luna august soluţia costă. Ca să scoţi paşaportul pe uşa din dos te urcă chiar şi până la 500 de euro, dar nu mai puţin de 300 (de aici provin banii cu care poliţiştii, unii dintre ei, şi-au tras vile de neam prost, în timp ce românii obişnuiţi în acea perioadă, 2004, aveau salariul mediu lunar de 200 de dolari – n.m.).
Se întâmplă uneori ca într-o zi zăpuşitoare de august să existe şi 400 de solicitări de paşapoarte. De formă, cei de la SEIP se plâng că aparatul din dotare (dotare de Africa, în guvernarea “dacilor liberi” de la PSD = ciuma roşie, n.m.) nu poate produce decât 160 de bucăţi paşapoarte pe zi.
De facto, ei se cam bucură, pentru că, fără aglomeraţie, cine ar mai sări cu şpaga?
Un al doilea aparat de făcut paşapoarte ar costa un miliard de lei (vechi – n.m.), fix contravaloarea a 1.000 de paşapoarte, care se fac cam într-o săptămână. Dacă vă întrebaţi de ce nu se face odată investiţia asta, vă spunem că investiţia în necumpărarea unui astfel de aparat aduce beneficii mult mai mari. (“Academia Caţavencu”, nr. 663/2004)
Citeşte şi articolele:
