Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (VII)

miercuri, august 11, 2021 14:57
Posted in category Mass-media

SosoacaÎmi povestea un prieten, profesor de matematică, despre un personaj oarecum excentric, profesor de istorie, chiar doctor în istorie, care era capabil să te ia la bătaie dacă ziceai ceva rău de România, asta fiind, în opinia respectivului, o dovadă, nu-i aşa, de patriotism. Ei bine, acest personaj, ”patriot” nevoie mare, ajunge la un moment dat directorul Casei Corpului Didactic, fiind numit politic de un partid aflat la putere în urmă cu nişte ani, partid pentru care “a cărat” la vot membrii prostimii din satul natal şi o mai fi făcut şi alte servicii respectivului partid, de-a fost numit în acea funcţie. Ce credeţi că făcea respectivul în funcţia de director al Casei Corpului Didactic? Lua şpăgi la greu, făcea trafic de influenţă etc., adică fapte penale care în orice ţară civilizată se lasă cu ani grei de puşcărie. Ăştia sunt “patrioţii”, cu tricolorul la piept, care te-ar împuşca fără remuşcări, dacă ar avea ocazia.

Iată şi un alt exemplu, din 2004, despre corupţia la românii “patrioţi”.

Cotele taxelor Dunării

Aşa cum medicii şi profesorii, să zicem, sunt foarte atenţi cu repartiţia, aşa şi navigatorii trebuie să fie foarte atenţi când vine vremea să plece într-o dimineaţă, pentru câteva luni, la muncă.

Pe unde a dat Dumnezeu o apăraie mai mare, pe Dunăre sau la Marea Neagră, la Brăila, Galaţi, Tulcea sau Constanţa, a dat şi nişte firme sau agenţii de crewing (un fel de “plasarea forţei de muncă”, pentru adepţii traducerilor în limba română) care gestionează stocul de marinari.

Unele practică un comision la vedere: să zicem, un 10% din valoarea contractului pe care îl haleşte navigatorul plasat pe un vas. La o renumeraţie (în 2004 – n.m.) de 1.000, 2.000, până la 5.000 de dolari pe lună, timp de 6 luni, socotiţi şi dumneavoastră. Oferta conţine şi o concesie: nu trebuie plătit înainte, ca la coardele alea care lustruiesc cheiul în porturile lumii, ci abia după prima lună de muncă.

Alte firme zic pe faţă că nu pot lua comisionul ăsta, că aşa sună contractul cu armatorul străin, care nu înghite ideea de şpagă nici cu o tonă de lămâie. Dar dacă, aşa cum ziceam, eşti atent, scapi di neatenţie nişte mălai în basca patronului sau a şefului de personal şi în scurt timp ai găsit de lucru. Cu cât neatenţia este mai mare, cu atât mai bună este repartiţia.

Spre deosebire de profesori sau medici însă, la marinari nu prea poţi să te angajezi “la ţară” sau “la oraş”. Bănuim că aici criteriile ar fi “la 1 portmoneu”, “la 2 portmonee” şi tot aşa până “la 5 portmonee” sau, în funcţie de condiţii, între “la 5 şobolani” şi “la 1 şobolan”. (“Academia Caţavencu”, nr. 663/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu