Şcoala de schi Sureanu – dacă vrei să deprinzi tainele schiatului
sâmbătă, decembrie 25, 2021 9:58
Când eram copil îmi doream tare mult să pot schia. Pe atunci nu existau şcoli de schi, cum avem astăzi Scoala de schi Sureanu Mountain Sport Center. Sau poate existau şcoli, dar nu aveam de unde să ştiu acest lucru. E adevărat, intervin şi nişte bani, dar odată învăţat, schiatul nu se uită niciodată. Iar ceea ce înveţi când eşti copil sau când eşti tânăr, este mult mai uşor de deprins în comparaţie cu vârstele mai înaintate. Aşa că, dacă sunteţi interesaţi de a învăţa tainele schiatului, aceasta pare a fi alegerea cea mai inspirată, cel puţin în România.
Dar nu numai copii şi tinerii se pot înscrie la această şcoală de schi. Până la urmă, învăţăm toată viaţa, iar dacă pasiunea pentru un anumit sport este mare, putem învăţa tainele acelei ramuri sportive şi la 60 de ani sau chiar mai târziu. Oricum, este fascinant să poţi schia, să ai capacitatea de a aluneca graţios pe schiuri, să simţi aerul curat de munte cum îţi invadează plămânii, la viteze impresionante, atunci când se coboară pantele abrupte.
Poate noi, oamenii obişnuiţi, n-o să ajungem niciodată să schiem la fel ca marii sportivi ai planetei, dar merită încercat să vedem care sunt limitele propriei noastre putinţe, sau neputinţe, dacă vreţi, atunci când suntem pe schiuri. Ce poate fi mai de admirat decât forţarea propriilor limite, învăţarea schiatului de la zero sau perfecţionarea continuă a deprinderilor şi mişcărilor în aceste domeniu.
Dar să revin la povestea despre copilul ce eram altădată. Îmi plăcea zăpada, ca oricărui copil, iar primele ninsori ale iernii aduceau în sufletul meu o bucurie ce nu poate fi egalată vreodată. Abia aşteptam să ningă pentru a ieşi afară şi a mă bucura de albul imaculat al fulgilor de nea.
La începutul copilăriei, când eram la grădiniţă sau în clasele primare, sania era cea care îmi fermeca sufletul în fiecare iarnă. Îmi făcuse tata o sanie, din tot felul de materiale, pe atunci nu se găseau sănii de cumpărat, şi toată iarna, cât era zăpadă şi vacanţă, eram la sanie. Orice posibilă pârtie de săniuş era folosită. Mai cădeam, mă mai loveam, nu foarte grav, dar acestea erau nesemnificative în comparaţie cu bucuria totală adusă de “datul cu sania”.
E adevărat, pe atunci nu erau calculatoare, console şi altele de acest fel, pentru a fi tentaţi de jocurile virtuale. Jocul real era totul. Nici televizorul nu intra în discuţie, aşa încât aveai de ales iarna între sanie şi lectură sau le foloseai pe ambele. În cazul meu, ambele îmi plăceau. Şi după câteva zeci de pagini, citite cu sufletul la gură, din “Cei trei muşchetari”, capodopera lui Alexandre Dumas, mergeau nişte zeci de minute la săniuş.
Dar odată ajuns în ciclul gimnazial, iar apoi la liceu, mi-aş fi dorit tare mult să pot schia. De altfel, mi-am şi confecţionat nişte schiuri din lemn, nu foarte reuşite, pe care le foloseam uneori. Dar era ceva improvizat, incomprabil cu ceea ce există astăzi. Cu aceste schiuri, urcam şi coboram pantele, nu foarte abrupte, ale aşezărilor copilăriei. La un moment dat, unul dintre schiuri s-a rupt şi odată cu el s-a încheiat şi drumul meu în deprinderea cât mai multor taine ale schiatului. Însă tot timpul am rămas cu dorinţa de a fi pe schiuri, de a coborî în viteză pantele, într-un peisaj mirific de iarnă.
Copiii şi tinerii de astăzi au şansa de a învăţa să schieze de la profesionişti, de la profesori adevăraţi de schi. Iar pentru aceasta, iată şi nişte date de contact, de care s-ar putea să aveţi nevoie, dacă şi în voi arde flacăra dorinţei de a învăţa să schiaţi sau de a vă perfecţiona arta schiatului.
Locaţie: Luncile Prigoanei, Sugag-Tau, Alba
GPS: 45-579900, 23-571500
Telefon: 0799 189 094
E-mail: contact@sureanusportcenter.ro
