Securitatea – mod de întrebuinţare

miercuri, decembrie 12, 2018 21:54
Posted in category Dictatura comunistă

SecuritateaMarius Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securităţii în documente, 1949 – 1989

Împrumutând titlul de la Hannah Arendt, cea care, scriind despre “Eichmann la Ierusalim”, îşi subintitula cartea “Despre banalitatea răului”, Marius Oprea balansează imaginea răului şi spre gulagul comunist, propunându-ne editorial “O Istorie a Securităţii în documente”.

O carte înspăimântătoare, aproape, prin dezvăluirile pe care le face, prin sublinierea fără echivoc a răului programatic produs de braţul înarmat al Partidului Comunist Român.

Răscolind arhivele cu ştiinţa istoricului şi cu conştiinţa unui intelectual autentic, Marius Oprea realizează mai mult decât o colecţie de documente importante, el reuşeşte să livreze cititorului răbdător o adevărată grilă teoretică de aplicat peste toate crimele, faptele şi acţiunile Securităţii.

Dacă am avut până acum impresia că toată epoca roşie pe care am trăit-o a fost un vis urât, de acum încolo, de la apariţia acestei cărţi, putem fi siguri că dictatura comunistă a fost un coşmar programat până în cele mai mici amănunte, cu organigramă şi stat de salarii.

Foarte multe dintre documentele prezentate apar pentru prima oară în faţa cititorului civil şi ar merita pomenite, citate, arătate celor din jur. Dincolo de grozăviile din paginile cărţii (când se vorbea fără ocolişuri de lichidări fizice, de distrugeri ale “duşmanilor”) am rămas impresionat de Dosarul Meditaţiei Transcendentale, tipic pentru acţiunile Securităţii.

Pentru că ştiam din zvonurile vremii câte ceva, am fost şocat să văd dimensiunile la care a lucrat Securitatea în acea epocă şi să recunosc, acolo, numele unui zelos maior care ne învăţa democraţia după 1989. Este vorba de Ristea Priboi, promovat în funcţii înalte ale statului român, cică democratic, de puşcăriaşul Adrian Năstase. Şi e doar un exemplu dintre multe alte nume de securişti “convertiţi” peste noaptea de 21 spre 23 decembrie 1989 la democraţie. (“Academia Caţavencu”, nr. 556/2002)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

2 Responses to “Securitatea – mod de întrebuinţare”

  1. Securiştii lucrează după manual | A șaptea dimensiune says:

    octombrie 12th, 2019 at 7:09

    […] Securitatea – mod de întrebuinţare […]

  2. Securitatea – o haită | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 1st, 2019 at 18:22

    […] închipuie că Securitatea lui Ceauşescu a fost o structură articulată, cu o organizare asemenea STASI (Securitatea din Germania […]

Adauga un comentariu