A șaptea dimensiune

Deşi evit cât pot de mult să fiu cuprins de nostalgie, cea care aduce cu sine şi multă tristeţe, uneori rătăcesc în trecut, pe vremea când eram copil, şi-mi amintesc de acele zile în care, la ţară, ascultam muzică la un aparat de radio portabil, se numea “Mioriţa”, care funcţiona cu baterii. Până să intru în clasa a IV-a nu aveam curent electric şi acel radio unic mi-a rămas în memorie deoarece m-a însoţit nişte ani. Chiar şi după ce părinţii mei au electrificat locuinţa, la mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, încă ascultam acel radio, prin grădină.

Mi-am amintit toate aceste detalii, descoperind întâmplător un site în care găsim produse originale, unele retro. De exemplu, Radio Portabil Kemai, cel din prima imagine, ce are un aculmulator încorporat, adică se poate alimenta printr-un cablu USB, şi care aminteşte, prin design, de vremurile trecute. Realizat cu tehnologia modernă a zilelor noastre, acest radio portabil poate fi un inspirat element de decor pentru cei care-şi doresc o reîntoarcere în timp, la vremurile în care radioul era un tovarăş de nădejde în singurătatea zilei.

O altă alegere inspirată, pentru cei cu nostalgia la purtător, poate fi şi Radio Portabil Vintage, cel din poza alăturată, tot model retro, dar care are şi suport pentru carduri SD şi TF. Mai are şi opţiunea de redare MP3 de pe un stick de memorie USB, ba chiar şi intrare karaoke. Şi acest model are acumulator încorporat, putând fi alimentat printr-un cablu USB.

Pe vremea când eram copil, la un radio portabil, de bază erau bateriile, cele care te ţineau o perioadă. Îmi amintesc de o primăvară în care săpam în grădină, iar alături radioul îşi consuma liniştit bateriile din dotare. Era un început de aprilie rece, dar săpatul (munca fizică) te făcea să nu simţi răceala. Tata era plecat, eram cu mama, iar spre seară am făcut un pic de foc. Eram în ciclul gimnazial, iar la radio erau trei emisiuni pe care le ascultam întotdeauna cu plăcere. În primul rând, erau emisiunile muzicale, muzica fiind, pentru toate vârstele, un balsam pentru suflet. Apoi erau transmisiile sportive, de bază fiind radioul, foarte puţini oameni de la ţară având, prin anii ’70, televizor. Apoi era teatrul radiofonic, o fereastră deschisă spre marea cultură a lumii, în care vocile marilor actori români îmi însoţeau serile de luni.

Oricum, se poate spune că radioul era principala sursă de informare şi divertisment a românilor în anii ’70, chiar şi în anii ’80. După decembrie 1989, au explodat emisiunile TV şi radioul a fost detronat. Iar astăzi, televizorul este detronat de Internet, aşa că peste nişte ani se va privi cu nostalgie la vremurile în care oamenii se delectau cu emisiunile de la televizor.

Dar să revenim la modelele noastre de radio. Dacă preferaţi un radio retro cu carcasă din lemn, puteţi comanda produsul din fotografia alăturată. Nu, nu se alimentează cu baterii, precum radioul din vremea copilăriei mele, dar poate fi cadoul ideal pentru cei nostalgici, ca să nu mai vorbim despre rolul său în decorul camerei. Dacă aveţi bunici la cară vă gândiţi cu drag şi aţi dori să le faceţi un cadou de sărbători, puteţi alege acest model de Radio retro vintage, care nu este deloc scump. Cu siguranţă, bunicii voştri vor fi încântaţi să-şi aducă aminte de copilărie, în momentul în care vor primi cadoul de la voi.

Şi ca să închei povestea radioului copilăriei mele, de care mi-am amintit datorită SelGot.ro, acesta s-a defectat la un moment dat şi a rămas pe o măsuţă, ca element de decor, nişte ani. Apoi, fiind elev la liceu, am plecat de acasă, iar la un moment dat nu l-am mai zărit. I-am întrebat de ai mei ce s-a întâmplat cu acel radio. Mama mi-a spus că l-au dat la reciclare, fiindcă nu se mai putea repara şi nici nu merita reparaţia, între timp fiind pe piaţă aparate de radio mult mai performante. Dar acel model de radio, “Mioriţa”, a rămas în memoria mea, şi-mi amintesc de el ori de câte ori nostalgia îmi cuprinde sufletul.