A șaptea dimensiune

Sistemul de învăţământ din România (că nu-l putem numi sistem de educaţie, din moment ce peste 5 milioane de românaşi preferă analfabetismul şi implicit pe reprezentanţii săi, extremiştii) are 3 mari componente: elevi/părinţi (tabara care urlă că şcoala nu-şi face treaba), profesorii (tabara care urlă că ministerul nu-şi face treaba) şi politicienii/birocraţii din Ministerul Educaţiei (tabăra responsabilă de paradigma educaţională din România). Să le luăm pe rând.

O să începem cu profesorii, o adunătură pestriţă de idei, convingeri, trăiri, aspiraţii etc. Profesorii au sindicate. Sindicatele ce reprezintă profesorii n-au ieşit niciodată în stradă, n-au făcut niciodată grevă, n-au lansat niciodată vrei mişcare de protest pentru un principiu, ci doar pentru caşcaval. Asta s-a întâmplat 35 de ani.

Apoi, există profesori de istorie şi cultură civică. Te întrebi uimit cum dracu’ şi-au făcut ăştia treaba la ore, din moment ce dictatorul criminal Ceauşescu şi comunismul criminal are milioane de adepţi, deşi în amărâta aia de programă şcolară, atât la istorie cât şi la cultură civică (educaţie socială, cum se numeşte mai nou), sunt lecţii despre crimele dictaturii comuniste şi virtuţile libertăţii şi democraţiei.

O a treia mare problemă legată de profesori este prezenţa unui procent însemnat dintre aşa-zişii dascăli care simpatizează ceauşismul/comunismul, precent imens după decembrie 1989. Ca unul care provine din sistemul de învăţământ, pot jura cu mâna pe Statul Partidului Comunist Român că cel puţin 60% dintre profesori fie apreciază dictatura criminală comunistă (ceauşistă), fie au puternice dureri în fund legate de crimele dictaturii comuniste. Ori nu poţi avea generaţii de cetăţeni români care să aprecieze libertatea şi democraţia dacă „farurile naţiunii”, profesorii, sunt adepţii dictaturii comuniste. Putem compara România cu o maşină fără faruri funcţionabile, caz în care s-ar putea ca maşina să ajungă, în întunericul analfabetismului funcţional, exact în şanţul dictaturii.

Să trecem la elevi/părinţi. Ăştia la fel, n-au ieşit niciodată la un protest pentru, de exemplu, aplicarea Regulamentului şcolar sau modificarea acestuia în sensul unor măsuri clare şi dure pentru elevii care încalcă prevederile Regulamentului şcolar, cum se întâmplă în ţările civilizate din Occident, acolo unde pramatiile de elevi sunt sancţionate exemplar. Şi se mai plâng de calitatea actului didactic. Păi, un biet profesor în loc să se concentreze la ora de curs pe modul cum predă o lecţie, pe cuvintele pe care trebuie să le aleagă, pe modul de expunere, pe întrăbările puse elevilor, pe exemplele ce trebuie alese etc., el trebuie să fie atent la pramatiile care vin la şcoală fără niciun chef de a învăţa, dar cu un chef teribil de a deranja ora de curs. Şi da, elevii au drepturi, iar umilul profesor nu prea are drepturi. Tace şi îndură. Şi pramatia ia notă mică la examen (Evaluare Naţională, Bacalaureat). Şi încep urletele: criminalii din şcoli, ce fac ăştia la şcoală etc. Sau, dacă este sancţionat (corigent, repetent, alte sancţiuni), pramatia nu mai vine la şcoală. Şi încep să urle aşa-zişii (de)formatori de opinie: avem abandon şcolar, mii de elevi nu mai vin la şcoală (să deranjeze orele, că oricum n-au chef de învăţat, că dacă aveau, veneau la şcoală) etc.

În final, ajungem la politrucii din Ministerul Educaţiei. Ăştia (din PSD şi PNL în ultimii ani) au făcut tot posibilul să distrugă sistemul de învăţământ. Cum? Metodele au fost diverse. Iată câteva dintre ele.

Legea care prevede intrarea la liceu cu orice notă obţinută la Evaluarea Naţională, a umplut liceele din România cu analfabeţi. Cum învaţă la liceu unu’/una care termină clasa a VIII-a şi nu ştie bine cele 4 operaţii elementare (adunare, scădere, înmulţire, împărţire) şi nu poate conjuga în mod corect 5 verbe la limba română?!

Au mai introdus şi secretomania specifică mafiilor, cu acele coduri la examen, de zici că e vorba de agenţi SRI/CIA, nu cumva să ştie comunitatea ce notă a luat pramatia de elev la examen, c-o „umilim” pe respectiva pramatie. Nu contează că pramatia a umilit şcoala ani de zile, că este o ruşine pentru şcoală, părinţi, societate. Nu, pramatia trebuie protejată, va fi viitorul votant al PSD/PNL în schimbul unei sticle de ulei, pramatia va face, în viitor, live-uri pe TikTok în care va explica ce criminală e democraţia şi ce bună e dictatura, aia putinistă, care permit pramatiilor să primească o armă şi să ucidă cu ea femei, copii, bătrâni, cum fac orcii criminalului Putin în Ucraina.

Au introdus criterii aberante de apreciere a şcolilor. Unul dintre ele este numărul de corigenţi şi repetenţi. Are o şcoală corigenţi/repetenţi, gata, e rea. Efectul acestei aberaţii: toată lumea preferă să-i promoveze pe analfabeţi. Că altfel e rău. Şi ajunge analfabetul la examen, apoi urlă politrucii din minister că şcoala X nu şi-a făcut treaba. Oare ştiu politrucii din minister că selecţia corectă e mult mai importantă decât tonele de analfabeţi promovaţi la hectar raportate ca-n ceauşism?! Profesorii care lasă corigenţi şi repetenţi ar trebui premiaţi, fac cel mai important act de igienă publică, împiedicând ajungerea la statutul de absolvent de liceu sau de facultate a unor analfabeţi ce pot ajunge în funcţii importante şi pot nenoroci o ţară.

Ar mai fi şi alte aspecte, dar nu vreau să mă întind prea mult. Oricum, o ţară fără un sistem de învăţământ normal măcar (de preferat un sistem de educaţie normal), mai devreme sau mai târziu, va fi în colaps, în colaps moral (România deja se află aici), în colaps material (România este salvată de împrumuturile externe şi de prezenţa în UE, altfel ne lua naiba pe toţi, ca-n ceauşismul criminal).

Citeste si articolele:

• Despre şcoală şi societate
• Despre învăţământul românesc din anii ‘90
• Cum au distrus PSD-iştii învăţământul din România
• Universitatea Spiru Haret, cea care a distrus învăţământul superior românesc, a fost fondată de Aurelian Bondrea, pupincuristul Elenei Ceauşescu
• Efectul toxic al Ecaterinei Andronescu asupra invatamantului romanesc nu are egal in istorie