Suntem copiii stelelor

vineri, martie 30, 2012 20:31
Posted in category Puţină fizică

UniversȘtiți ce s-a întîmplat pe 9 noiembrie? S-a născut Carl Sagan. Mă rog, în 1934, da’ tot pe 9 noiembrie. Mai toată lumea îl știe datorită serialului “Cosmos”. Unii, chiar ca autor al cărții “Contact”, după care s-a făcut filmul ăla cu Jodie Foster. Poate alții, mai pasionați, l-au ținut minte ca inițiator al mesajelor pentru extratereștri transmise pe sondele Pioneer și Voyager. A fost cel mai vocal susținător al programului SETI.

Cînd mă gîndesc la Carl Sagan, prima dată îmi sar în minte patru cuvinte: “We are all stardust”. Toți sîntem praf de stele. Este, poate, cea mai frumoasă dintre toate afirmațiile profunde ale oamenilor de știință. Bine, a fost puțin modificată, prin intrarea în folclor. În realitate, Carl Sagan a spus că „We are all starstuff“. Dar, dincolo de poezie, ce-o fi vrut omul să spună?

La nașterea Universului, tot Big Bangul n-a fost în stare să producă decît o cîrcă de spațiu gol, timpul, niște hidrogen (vreo 75%), heliu (aproape 25%) și, de restu’, deuteriu, litiu și beriliu. Cam ca la Revoluția noastră, ia aduceți-vă aminte cîte procente a luat Iliescu în 1990. Dup-aia s-au născut primele stele, din colapsul gravitațional al norilor de hidrogen și heliu. Stelele astea transformă hidrogenul în heliu în inimile lor. După epuizarea hidrogenului, steaua se zdrobește sub propria greutate, presiunea și temperatura cresc masiv în interior și începe arderea heliului pentru a face carbon. Dacă steaua e mică, procesul se oprește aici.

După ce își consumă heliul, centrul stelei implodează, iar straturile exterioare sînt aruncate în spațiu și fosta stea intră într-o lungă agonie de pitică albă (Petre Roman e exemplul perfect). Mai toate elementele dintre heliu și carbon au fost produse în astfel de aștri. Dacă toate stelele din Univers ar fi fost mici, ca Soarele, noi n-am fi fost prin zonă să le admirăm. Și dacă după Revoluție am fi rămas doar cu acele multe stele mici de pe umeri, altfel ar fi prezentul. Din fericire, au existat, chiar la prima generație de stele (și încă mai sînt), corpuri cerești foarte mari (precum un Coposu). În care procesul repetat al arderii, în înima lor, a elementelor din ce în ce mai masive continuă, între colapsuri din ce în ce mai dese, pînă ce un astfel de gigant rămîne cu o inimă de fier. Oricît de tare ar fi o astfel de inimă, nu suportă greutatea unei stele atît de masive, așa încît colapsează la rîndul ei.

Atunci se întîmplă cel mai spectaculos eveniment din Universul post-Big Bang: supernova. Într-un timp ridicol de mic are loc o explozie de o violență extremă, iar în infernul de acolo se creează toate elementele mai grele ca fierul, care sînt apoi aruncate la viteze uriașe în spațiu. O singură stea devenită supernovă depășește cu mult în strălucire galaxia gazdă, care în medie e alcătuită din sute de miliarde de alte stele. În loc rămîne doar o chestie extrem de masivă și foarte greu de detectat, o „stea neutronică“ (sau stea de neutroni), iar toate elementele proaspăt create își încep lunga călătorie către alte zone ale galaxiei, unde vor intra, mult mai tîrziu, în componența unui nou sistem solar.

Viețile stelelor afectează astfel, în mod direct, existența noastră. Practic, toți atomii din corpurile noastre au fost creați în ultima respirație a unei stele care murea, acum multe miliarde de ani. Nu v-ați fi așteptat la o legătură așa de strînsă între legea morală din noi și cerul înstelat de deasupra noastră, eh?


Carl Edward Sagan (9 noiembrie 1934 – 20 decembrie 1996), cunoscut astronom şi astrofizician american, a adus o mare contribuție la promovarea și popularizarea științei.

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Suntem copiii stelelor”

  1. Cum funcţionează GPS-ul | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 25th, 2015 at 17:36

    […] Suntem copiii stelelor […]

  2. De ce apar anotimpurile | A șaptea dimensiune says:

    ianuarie 25th, 2015 at 17:39

    […] Suntem copiii stelelor […]

  3. Despre Terra şi axa sa polară | A șaptea dimensiune says:

    iulie 14th, 2015 at 8:38

    […] Suntem copiii stelelor […]

  4. Cum scăpăm de asteroizi | A șaptea dimensiune says:

    iulie 16th, 2015 at 9:07

    […] Suntem copiii stelelor […]

  5. Energie electrică din lumină | A șaptea dimensiune says:

    iulie 31st, 2016 at 9:31

    […] Suntem copiii stelelor […]

Adauga un comentariu