Tudor Arghezi – bun la poezie, slab la caracter
duminică, iunie 19, 2022 8:15
Tudor Arghezi a demonstrat că poţi scrie poezie de calitate chiar dacă stai prost cu caracterul. Şi pe Arghezi nu caracterul îl dădea afară din casă.
A avut un copil cu o profesoară, Constanţa Zissu, în 1905, copil pe care l-a abandonat în braţele maică-sii, fără să-şi mai bată capul cu soarta lui. (Copilul, sub numele Elie Lothar, va deveni celebru la Paris ca fotograf şi operator de filme: el a filmat Câinele andaluz al lui Buñuel).
În timpul ocupaţiei germane, din primul război mondial, nu s-a dat în lături să colaboreze la ziarele Gazeta Bucureştilor şi Scena, ziare de propagandă scoase pe bani nemţeşti.
A fost condamnat pentru colaboraţionism şi eliberat în 1919, la intervenţia lui Iorga. N-a ezitat să-l înjure pe Iorga după aceea, oricând i s-a părut că e un moment oportun. Nici Iorga nu l-a iertat şi, printr-un interpus, Nicolae-Cocoş, i-a cam jumulit penele lui Arghezi.
După ce a publicat celebrul pamflet Baroane, împotriva lui Killinger, ambasadorul german la Bucureşti (în timpul celui de-al doilea război mondial – n.m.), a stat o lună internat în lagărul de la Tg. Jiu, după care Ică Antonescu l-a mutat pentru câteva luni cu domiciliul forţat la moşia unui anume Calotescu Neicu, gorjan şi epigramist (vedeţi Petre Pandrea, Memoriile mandarinului valah, pagina 538).
După care a fost trimis acasă cu o despăgubire de 500.000 de lei, bani daţi de acelaşi Ică Antonescu. Mihai (Ică) Antonescu va fi împuşcat la 1 iunie 1946 (de către comuniştii veniţi pe tancurile lui Stalin să aducă ciuma roşie în România – n.m.), fiind considerat criminal de război. În acelaşi an, 1946, Arghezi primea Premiul Naţional pentru Literatură.
Informaţii preluate din Academia Caţavencu, nr. 668/2004 (autor: Ştefan Agopian).
Citeste si articolele:
