Când SRI-ul apăra criminali din Securitatea comunistă şi fura cot la cot cu mafioţii roşii din PSD, nu era atacat de parlahoţii, tot roşii, din Parlament

duminică, august 11, 2019 18:52

Disidentul Gheorghe Ursu impreuna cu familiaPe criminalii disidentului Gheorghe Ursu (arestat şi ucis în puşcărie din cauza unor notiţe în care era criticat dictatorul comunist Nicolae Ceausescu – n.m.) i-au protejat generalii Gioni Popescu şi Eugen Grigorescu, de la SRI

Procesul criminalilor lui Gheorghe Ursu, zis Babu, a început abia în anul 2000. Coloneii de miliţie Stănică şi Creangă, acuzaţi de instigare la omor deosebit de grav, au fost protejaţi de autorităţi, fără nici o deosebire de culoarea lor politică. La fel ca şi foştii ofiţeri de Securitate care l-au anchetat pe Ursu, care după revoluţie au fost integraţi în SRI şi protejaţi deopotrivă de Măgureanu sau Georgescu (foşti şefi ai SRI – n.m.).

Dosarul Ursu a fost instrumentat de generalul magistrat Dan Voinea, de la Secţia Parchetelor Militare a Parchetului General, începând cu anul 1990. Securitatea a codificat dosarele de urmărire informativă ale lui Ursu sub numele “Călătorul” şi “Udrea”. Pe lângă cadrele de miliţie Stănică şi Creangă, Ursu a fost anchetat de maiorul Marin Pârvulescu şi de locotenentul-major Vasile Hodiş, de la Direcţia VI Cercetări Penale a Securităţii. La anchete a participat şi şeful Direcţiei VI, colonelul Vasile Gheorghe.

După revoluţie, Hodiş a fost absorbit de SRI, în cadrul Diviziunii Juridice, codificată J, de unde va trece în rezervă abia în 1999, cu gradul de colonel (şi azi cu pensie specială imensă, plătită de fraieriii care mai muncesc în România – n.m.), pentru a i se pierde urma şi a scăpa de răspunderea penală. El este omul de legătură dintre SRI şi generalul Samoilă Joarză, cel care i-a luat dosarul lui Dan Voinea, la ordinul procurorului general Manea Drăgulin (pe când la Cotroceni era KGB-istul criminal Ion Iliescu – n.m.).

În 1996, Joarză a dat soluţia de neîncepere a urmăririi penale împotriva lui Stănică. Şeful lui Hodiş, generalul Cotoman, comandantul Diviziunii J, a cosmetizat dosarul lui Ursu de aşa manieră încât l-a golit, efectiv, de conţinut. În acest timp, Costin Georgescu (fost şef al SRI pe timpul lui Emil Constantinescu, pe care-l mai zărim astăzi, în anii 2010, pe la Mafia TV, apărându-i pe corupţii din politică – n.m.) a anunţat public că nu poate restitui probele Parchetului Militar, întrucât cazul Ursu aduce atingere siguranţei naţionale.

Abia în octombrie 2001, SRI a anunţat că va restitui integral manuscrisele confiscate de fosta Securitate de la o serie de oameni de cultură, inclusiv pe cele ale scriitorului disident Gheorghe Ursu, ucis în beciurile Securităţii în 1985. Vă reamintim că Ursu a ţinut un jurnal intim, care i-a fost confiscat de ofiţerii de miliţie Stănică şi Creangă, de la Secţia de Cercetări penale a IJM, cu sediul în Calea Rahovei. Timp de 11 ani, SRI nu a recunoscut niciodată că acest jurnal de 811 pagini ar fi existat aievea, deşi, în 1990, generalul magistrat Dan Voinea l-a avut pe mână şi l-a studiat pe îndelete. Ulterior, jurnalul a fost ridicat de SRI, la ordinul lui Măgureanu, şi pus la păstrare până în ziua de astăzi, în custodia Diviziunii Expertize Tehnice a SRI, condusă de generalul Grigorescu.

Întrucât a refuzat să înapoieze jurnalul lui Ursu, generalul SRI Grigorescu a fost trimis în judecată la 23 decembrie 2000, pentru abuz în serviciu, de către generalul magistrat Dan Voinea, cel care i-a adus în instanţă şi pe foştii coloneii de miliţie Tudor Stănică şi Mihai Creangă, acuzaţi de moartea disidentului Ursu.

Grigorescu este învinuit pentru distrugerea sau sustragerea jurnalului lui Ursu. Împotriva lui au depus mărturie cinci subalterni. O probă esenţială este propria semnătură a generalului de primire a documentului. Cazul a fost respins a doua oară de judecătorul Florian Stinghie, de la Tribunalul Militar Bucureşti, fost lucrător la UM 0215 (adică fost securist – n.m.). Stinghie ţine de mai multă vreme pe loc dosarul Ursu, la indicaţiile Ministerului de Interne şi ale SRI (în perioada în care la putere, în România, era PSD = ciuma roşie = mafia, n.m.).

În anul 2000, generalul Voinea l-a sunat de mai multe ori pe generalul SRI Grigorescu, pentru a-i restitui jurnalul, făra de care doasarul nu se putea mişca spre instanţa de judecată. Cum Grigorescu nu i-a răspuns niciodată la solicitări, Voinea a făcut o descindere la sediul Diviziunii S a SRI, din str. Dinu Vintilă, împreună cu procurorii asistenţi şi înarmat cu un mandat de percheziţie. Cum Grigorescu era de negăsit, Voinea a căutat jurnalul în registrul de intrări documente. De aici fusese repartizat în registrul diviziei de resort, respectiv Expertize Tehnice, de unde a fost ridicat personal de ofiţerul de caz, Eugen Grigorescu.

Eugen Grigorescu a fost şeful Secţiei Înscrisuri a Securităţii, preluat de SRI cu gradul de colonel şi, avansat, ulterior, general de brigadă. Este şeful Diviziunii Experize Tehnice, codificată Diviziunea S, din cadrul fostei unităţi TONOLA, localizată (în 2003 – n.m.) pe strada Dinu Vintilă, în proximitatea Circului de Stat şi a sediului IGP. Pe teritoriul unităţii activează şi Institutul pentru Tehnologii Avansate. Grigorescu a lucrat mână în mână cu Petre Pavel, fost ofiţer de Securitate preluat în structurile SRI, cu gradul de colonel. După trecerea în rezervă, Pavel a fost folosit de Grigorescu la fabricarea în laboratoarele Diviziunii S a unor documente şi înscrisuri false, pentru compromiterea unor lideri politici, în perioada guvernării CDR, 1997 – 2000.

Comanda pentru aceste acţiuni de compromitere venea de la Cotroceni, pe filiera Administraţiei Prezidenţiale. Cum fostul director al SRI, Costin Georgescu, a început să refuze să mai subscrie la asemenea comenzi, care l-ar fi pus în situaţia ingrată de a încălca Legea de organizare şi funcţionare a SRI, este de la sine înţeles că, pe de o parte, a căzut în dizgraţia preşedintelui, iar pe de alta, că aceste fapte ilegale erau aduse la îndeplinire de alte cadre din structurile SRI, fidele comandamentelor venite de la Cotroceni. Mărturia i-a fost făcută personal autorului acestei dezvăluiri, în cursul anului 1999, de către directorul Georgescu. Activităţile de poliţie politică ale SRI, din această perioadă, au fost instrumentate de generalii Gioni Popescu, Cotolan, Grigorescu şi Vasile Valeriu Iancu. Există indicii că Diviziunea S continuă să fabrice documente compromiţătoare, împotriva inamicilor actualului partid de guvernământ (PSD – n.m.).

Iancu a fost colonel de Securitate în cadrul unităţii de contrainformaţii externe UM 0195, formată după fuga în Occident a generalului Ion Mihai Pacepa, din componenţa DIE/CIE. După revoluţie, a devenit primul şef al Diviziunii de contrainformaţii a SRI, apoi şeful Corpului de Control al SRI şi, ulterior, prim adjunct al directorului SRI. La 30 noiembrie 1999 a fost înaintat la gradul de general de brigadă. Întrucât n-a primit aviz din partea ORNISS pentru a rămâne în cadrul structurilor SRI, şi deoarece numele lui figura în fişele de contraspionaj din mai multe state occidentale, Iancu s-a îmbolnăvit subit şi a cerut să fie trecut în rezervă. Recent (era 2003 – n.m.), am reuşit să-i dăm de urmă: generalul Iancu este în acest moment (noiembrie 2003 – n.m.) consilierul ministrului Gabriel Oprea (acel Oprea vinovat de moartea tânărului motociclist în 2015 – n.m.). Ministrul este absolvent al Şcolii Militare de Ofiţeri din Sibiu, unde a ajuns un apropiat al Direcţiei de contrainformaţii militare a Securităţii, iar după revoluţie a absolvit Colegiul Naţional de Apărare, specializat în securitate şi siguranţă naţională.

Gioni Popescu a fost numit pentru a doua oară adjunct al directorului SRI, la data de 20 noiembrie 2001, prin decretul prezidenţial numărul 951. În anii ’70, Gioni Popescu a compărut ca acuzat în procesul lotului de la Facultatea de Drept, format din mai multe cadre universitare, arestate pentru luare de mită, la examenul de admitere. Popescu s-a autodenunţat că a dat mită. Va pierde examenul şi se va reorienta spre ASE. Dosarul lotului cu pricina se găseşte în arhiva Parchetului General. În anii ’80 va fi deferit din nou justiţiei, pentru fals şi uz de fals, când av vinde câteva duzini de diplome de absolvenţi ai unor cursuri de ospătari de la Măgurele, nerecunoscute de Ministerul Învătământului. Cazul, instrumentat de colonelul Stănică, de la Direcţia Cercetări Penale, acelaşi care l-a arestat pe disidentul Ursu, va fi muşamalizat. La nivelul procuraturii, de acest dosar, care se găseşte în arhiva Procuraturii Ilfov, s-a ocupat procurorul Guzu.

Sursele noastre din serviciile secrete au acreditat teza că Gioni Popescu a devenit informatorul colonelului Stănică. Cei doi şi-au făcut vilă la Izvorani, unul lângă altul, încă de pe vremea lui Ceauşescu. Tot prin intermediul lui Gioni Popescu, Stănică a devenit, după Revoluţie, vicepreşedintele băncii Credit Bank şi al Băncii Populare Române, ajunse ambele în faliment, graţie consultanţei discrete a SRI. Gioni Popescu va falimenta Universalcoop, unde era director general, de unde va fi salvat de Măgureanu, care îl aduce în SRI, în 1993, cu gradul de general-maior, şi unde va deţine funcţia de prim adjunct al directorului timp de patru ani. Din 1997, va fi numit şeful Comandamentului Financiar-Logistic. Cooperativele de credit fuseseră falimentate după aceeaşi schemă cu a Bancorex şi enormul lor patrimoniu a dispărut pe vecie în buzunarele mafiei, reprezentată de Gioni Popescu, supranumit în anii aceia Televizor sau Butelie.

Întrebat în 1998 de autorula cestor rânduri (Cornel Ivanciuc – n.m.) de ce nu renunţă la serviciile lui, dacă tot a promis ca va face reforma instituţiei, directorul Costin Georgescu a răspuns: “SRI nu se poate dispensa de serviciile generalului Gioni Popescu”. La data de 27 noiembrie 2002, prin decretul prezidenţial nr. 949, Gioni Popescu a fost avansat la gradul de general de corp de armată. Gioni Popescu este vinovat de trafic de influenţă şi abuz în serviciu în cazul Stănică, pe care l-a salvat prin toate mijloacele, pentru nu compărea în instanţă, ca acuzat pentru instigare la omor. El este cel care i-a dat ordin generalului Grigorescu să ascundă jurnalul lui Ursu. Prin Radu Timofte, PSD este partidul care îl menţine în continuare în structuri (era în 2003 – n.m.) pe Gioni Popescu. Iar noi, românii, suntem cei care sponsorizăm acest serviciu complet inutil, SRI, care prin generalii lui de pripas nu face altceva decât să obstrucţioneze Justiţia şi să-i protejeze pe criminalii epocii comuniste.

Autorul articolului: Cornel Ivanciuc; articol preluat din revista Academia Caţavencu, nr. 623/2003.

Aşa era în 2003. Cum stau lucrurile în 2019, în ce-l priveşte pe miliţianul torţionar Stănică, vedeţi aici.

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu