Cui datorăm iubirea de criminali bolşevici

vineri, iunie 8, 2012 16:49

Comunism = NazismSe pare că, pentru unii românaşi, cei mai mari criminali ai planetei Terra, din toate timpurile, adică regimurile comuniste, au făcut numai bine, doar n-au dat în cap la oameni, nu? Într-o societate democratică normală, în care criminalii stau bine doar în cărţile de istorie, n-am asista la tragi-comedia din Republica Securistică România.

Cui se datorează, totuşi, continua minciună legată de dictatura comunistă? În primul tembeliziunilor, dintre care se detaşează postul de rahat zeroTV, apoi Romania TV, Antena 3 etc. Ar mai fi tot soiul de pupincurişti comunişti de prin şcoli, plus alte asemenea specimene pentru care crimele dictaturii comuniste sunt mizilicuri, adică ce dacă au fost ucişi câteva zeci de milioane de oameni? Pentru aceşti cretini, că altfel mi-e greu să le spun, şi nu numai, mai jos este povestea de groază a celor care au beneficiat de ‘binele’ comunist de-a lungul timpului.

Băi, tovarăşi şi ‘preteni’, nu mai comunizaţi această ţară, lăsaţi-o să respire aerul libertăţii şi încercaţi să înţelegeţi că vremea bolşevicilor a murit de mult, iar faptul că eraţi tineri şi vă regulaţi foarte des nu vă dă dreptul să împroşcaţi cu lăturile prostiei voastre memoria martirilor ucişi de dictatura comunistă. Ei au plătit cu viaţă ca nepoţii şi copii voştri să nu cunoască pâinea la cartelă, întunericul, cozile de la alimentară, cenzura, tortura de la Securitate etc.

„Drumul mortilor” din Siberia, dezgropat dupa 60 de ani de o femeie care a supravietuit Gulagului

„Arhipelagul Gulag” al lui Stalin inca ascunde urme ale unor atrocitati necunoscute omenirii pana astazi. Una dintre povestile zecilor de mii de oameni inchisi in gulagul siberian a fost dezgropata cu ajutorul unei femei

Lyudmila Lipatova, o femeie ajunsa la 70 ani, i-a condus pe jurnalistii de la BBC catre unul dintre locurile in care mii de rusi condamnati la munca pana la extenuare si moarte trebuiau sa construiasca o cale ferata.

„Calea ferata moarta a lui Stalin care nu duce nicaieri”, este descrierea acestui drum al oaselor oferita de catre britanicii de la BBC.

Femeia, inarmata cu o lopata si amintiri dureroase inca reuseste sa gaseasca locul in care mii de prieteni si cunoscuti au murit construind un drum catre nicaieri.

„Aici e locul. Acum, sa sapam”, ii indeamna Lyudmila Lipatova pe cei de la BBC, infigand apoi lopata in pamant. Dupa scurt timp, o bucata de metal este atinsa de fierul lopetii. Locul era corect, iar amintirile femeii incep sa curga cu o exactitate tulburatoare.

Pe fier este inscriptionat numele „Zavod Imeni Stalina”, o fabrica numita asa dupa Stalin. Locatia apartine unui avanpost vechi din 1595 si este cel mai vechi loc din teritoriul Rusiei lipit aproape de Cercul Arctic. Cunoscut pana acum pentru descoperirea puiului de mamut Lyuba, locul apartine si istoriei Gulagului.

Sina de tren apartinea unui proiect mamut gandit de Stalin, „Calea ferata TransSiberiana”, un plan de a cuceri nordul inghetat al pamantului printr-un drum feroviar de 1609km.

Lyudmila povesteste ca „inamicii poporului” munceau la aceasta cale ferata, inamici proveniti din lumea celor care nu impartaseau convingerile sociale si politice ale sistemului lui Stalin.

In acea zona, condamnatii din Gulagurile 501 si 503 munceau pana aproape de epuizare pentru a duce la bun sfarsit planul grandios al conducatorului suprem.

„Credeti ca acum e frig, dar acum e primavara”, isi permite Lyudmila sa glumeasca. „Pe timpul iernii, temperaturile coboara pana la -50 de grade. Imaginati-va cum munciti in acele conditii. Iar vara este o caldura teribila si mai sunt si tantarii.”

„Dezbracau prizonierii si ii legau ca tantarii sa-i manance… asta era instrumentul lor de tortura” sau cel putin unul dintre instrumentele de tortura. Multi au suferit astfel de torturi, iar Lyudmila isi aminteste cum un tanar poet a fost supus unui astfel de tratament, insa a refuzat sa spuna numele celor care evadasera din Gulag.

„O fata de 16 ani stiu ca luase 10 ani de Gulag pentru crime politice. Dar ce treaba avea ea la varsta aceea cu politica?”, spune Lyudmila pentru BBC, care isi aminteste ca la acest proiect au muncit 300.000 de prizonieri, o treime dintre ei murind pe santier.

In 1953, Stalin a murit, in timp ce calea ferata era gata pe o distanta de 600 de km. Cunoscuta sub numele de „Drumul Mortilor”, calea ferata nu a mai fost finalizata niciodata. In perioada Razboiului Rece, liderul sovietic Nikita Khrushchev a pasat responsabilitatea acestui proiect Ministerului de Interne si celui de Transporturi, care nu a dispus de fonduri si resurse umane pentru a-l mai completa vreodata.

Lyudmila povesteste: „Normal ca era gresit sa construiesti aceasta cale ferata cu sclavi, dar odata ce ai inceput si la cate victime au fost, cred ca e tot o crima ca nu a ma fost finalizat. Merg mereu in excursii si le povestesc oamenilor despre tot ce s-a intamplat. La vremea aceea, multi credeau ca implinesc o nevoie necesara, iar totul a fost distrus. Iti rupe inima.”

Astazi, Rusia isi indreapta din nou atentia asupra acestui drum, scrie BBC. Datorita dezvoltarii energetice catre Nord, exista planuri ca „Drumul Mortilor” sa redevina viu si sa fie finalizat. De data aceasta, fara pierderi de vieti omenesti.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Cui datorăm iubirea de criminali bolşevici”

  1. Andrei Savciuc despre comunism | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 26th, 2015 at 18:08

    […] Cui datorăm iubirea de criminali bolşevici […]

Adauga un comentariu