Reţeta unui best-seller
miercuri, mai 1, 2024 7:51
N-am citit romanul lui Dan Brown, Codul lui Da Vinci, despre care aflu că s-a vândut în vreo 18 milioane de exemplare (18 milioane era numărul exemplarelor vândute din 2003, anul apariţiei romanului, până în februarie 2015, anul apariţiei prezentei recenzii; până în 2024, probabil numărul exemplarelor vândute este mult mai mare – n.m.).
Şi probabil nici n-o să-l citesc, din cauză că am observat că nevastă-mea îl foloseşte pe post de somnifer. Am citit însă excelentul articol semnat de Ioana Pârvulescu în „România literară” şi intitulat „Cum se scrie un best-seller”, care analizează tocmai romanul lui Dan Brown.
Încă de la primele pagini, autoarea n-are nicio ezitare în a pune un diagnostic: „… cartea era prea prost scrisă ca s-o citeşti ca un degustător specializat de literatură”. Ioana Pârvulescu continuă: „Pe la pagina 100 mi-am dat seama că văzusem, pe Discovery, un foarte bun documentar: practic, cartea lui Dan Brown dezbrăcată de toate vălurile şi trucurile literare”. Aşadar, conchide Ioana Pârvulescu, „nu povestea fetei este în centrul atenţiei, ci povestea… informaţiei”.
Iată şi concluzia articolului: „Care este aşadar reţeta unui best-seller? Se ia un foileton de secol XIX din care se extrage scheletul narativ. Nu e nevoie de nicio îmbunătăţire la acest nivel (în ceea ce priveşte tehnica suspansului, mă tem că Eugen Sue îi poate da lecţii lui Dan Brown…, scrie în acelaşi articol Ioana Pârvulescu). Se studiază în detaliu (ca pentru unul sau două doctorate) o problemă ezoterică şi istoria câtorva societăţi secrete. Se amestecă totul într-un thriller încăpător, plasat în câteva capitale romantice ale lumii”.
Cam asta ar fi! Ioana Pârvulescu declară în final că nu dispreţuieşte aceste cărţi, dar (şi are dreptate): „Oricât de simplu ar părea, şi aici există un punct mai greu de bifat: partea cu munca pentru un doctorat la fiecare nouă carte”. Ce să zic? Dacă tot ai muncit ca pentru un doctorat, e păcat ca după aceea să-ţi baţi singur joc de munca ta. Sau poate nu-i păcat dacă ne gândim cum curg banii ca proştii după aia. („Academia Caţavencu”, nr. 687/2005)
Citeste si articolele:
