Dacii liberi sunt, de fapt, urmaşii cumanilor

vineri, februarie 5, 2021 16:47
Posted in category Istorie

SosoacaDupă ce minţile strălucite ale neamului românesc, de prin secolele al XVIII-lea, al XIX-lea şi al XX-lea, s-au străduit din răsputeri să dovedească altora originea latină a românilor, vin unii dezaxaţi şi afirmă, nici mai mult, nici mai puţin, că nu suntem urmaşii romanilor, că suntem doar urmaşii dacilor, adică ai celor care, în mintea bolnavă a unora, au descoprit roata şi făceau operaţii pe creier înainte de invazia romană, ba chiar înainte de apariţia Universului.

Iar argumentul cel mai important al patrihoţilor, care i-au luat pe daci în braţe şi aleargă cu ei la maica Rusie, este acela că romanii au cucerit doar o mică parte a Daciei, restul fiind daci liberi. Vorba vine “liberi”, deoarece aceştia s-au amestecat, după invazia romană, cu tot soiul de neamuri migratoare, fie pentru un jaf şi un pârjol cinstit al vecinilor, fie pentru a ataca cetăţile romane.

Una dintre populaţiile care şi-a pus amprenta pe devenirea noastră istorică a fost reprezentată de triburile cumane. Haideţi să vedem un material interesant despre cumani, cărora le datorăm o parte din ce suntem astăzi.

Hronicul neamurilor rămase de căruţă

Neglijăm până în ziua de astăzi componenta cumanilor la formarea civilizaţiei româneşti. Popor migrator de origine turanică, cumanii s-au mişcat dinspre Turkestan începând din secolul X, asezându-se pe meleagurile noastre în următorul veac.

S-au înrudit de aproape cu pecenegii şi oguzii. S-au creştinat repede şi în secolul XII au întemeiat episcopia Romanului şi pe cea a Râmnicului.

Prezenţa lor masivă de-a lungul arcului carpatic a dus la botezarea, în Apus, a tărâmurilor de astăzi ale Modovei şi Munteniei drept Cumania Nigra.

O dată cu creştinarea începe şi asimilarea cumanilor. Cumanii au format o confederaţie de triburi împreună cu berindeii. Toate numele derivate din “coman” atestă o origine cumană: Coman, Comănescu, Comăneşti, Comăneci, Comana.

În limba cumană, “coman” înseamnă “om de rând”. Etimologia termenului ar putea explica culoarea albastră a veşmintelor lor, “kok” însemnând “albastru” în limbile turk şi turanice.

Patronimele din numele celuilalt trib major al confederaţiei evocă ascendentul lor neîndoielnic: Berinde sau Berindeanu.

Hidronime, oronime şi toponime cumane am moştenit o droaie: Bahlui, Vaslui, Covurlui, Teslui, Desnăţui, Caraiman, Caraorman, Teleorman, Bărăgan, Chişinău.

Caraorman înseamnă “pădurea neagră”, Teleorman, “pădurea nebună”, iar Chişinău, “izvor”. Nume cumane sunt şi Aslan, Menumorut, Basarab.

Fraţii Asăneşti, cei care au întemeiat Ţaratul româno-bulgar, în secolul XII, erau cumani românizaţi, ca şi Basarab, întemeietorul Ţării Româneşti.

Cumanii au supravieţuit până în epoca modernă, în Panonia. Ei şi-au uitat limba, dar şi-au păstrat identitatea. Ţinutul cumanilor din Ungaria se numeşte, până astăzi, Kom.

Oguzii au format şi ei o confederaţie, împreună cu uzii, şi s-au aşezat între izvoarele Trotuşului şi Braşov. Numele Văii Uzului aminteşte de ei.

Toponimul Bacău este de origine oguză şi înseamnă “călău”, având practic acelaşi înţeles şi aproape aceeaşi pronunţie ca al oraşului Baku.

Toponimul Braşov vine de la “Barasu”, care în limba uzilor înseamnă “apă neagră”. (“Academia Caţavencu”, nr. 658/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu