De 28 de ani, bolsevizarea si rusificarea Romaniei au fost inlocuite cu PeSeDerizarea

vineri, aprilie 28, 2017 13:55
Posted in category PSD = PCR

De 28 de ani, bolsevizarea si rusificarea Romaniei a fost inlocuita cu PeSeDerizareaLa Brăila a fost editat, în 1996, ghidul pedeserizării forţate a României

Dare de seamă despre ochiul stăpânului

Într-o limbă a canibalilor din Noua Guinee, la femeia gravidă se spune femeie umplută cu om. Cu alte cuvinte, femeia nu este evaluata decât ca posibilă reţetă culinară. Nu ştim cum se spune la femeia la ciclu, dar o putem bănui deja, fără niciun efort notabil, întrucât semantica unor asemenea cuvinte lasă o dâră inconfundabilă. Dacă e firesc ca pentru ochiul unui antropofag, semenul să fie măsurat potrivit nevoilor sale culinare, e cu atât mai normal ca aceste nevoi să realimenteze anumite stereotipuri de gândire. “Nu tot ce zboară se mănâncă”, a fost la început cuvântul de ordine al unei stirpe de vânători, care a supravieţuit ravagiilor ultimei glaciaţiuni, cum “ochiul stăpânului îngraşă vita”, reclamă pretenţiile unui gospodar indo-european, xenofob şi uşor rasist, creştin preferabil orthodox şi pe deplin convins că veceul pe care-l sapă în fundul curţii este centrul lumii, iar pana de păun din pălăria sa spartă în cel puţin trei locuri este coloana cerului.

Formula Podului Înalt

Ia să mai vedem ce aventuri a făcut ochiul stăpânului, după ce a îngrăşat vita. Care va să zică, vita temeinic îngrăşată a fost data de haraci la turci. Apoi stăpânul a cărui condiţie fizică s-a cam dus naibii încă de la căderea Sarmizegetusei mimează o bătălie eminamente defensivă la Podul Înalt, după care mai trage un pui de somn de vreo câteva secole. Se mai trezeşte zgâlţâit de vreo explozie pasageră a mămăligii, doar pentru a semna la intrarea în PCR, devenit PDSR (aşa se numea PSD în anii 1990 – n.m.), sau pentru a vota o iniţiativă legislativă a partidului de guvernământ din care a făcut parte organică, dintotdeauna, precum femeia umplută cu om.

A găsit orbul Brăila

Azi ochiul stăpânului pedeserizează (se întâmpla în 1996, atunci când PSD era PDSR – n.m.) vita. Pe stăpân îl cheamă Mihai Matetovici şi Ioan Broscuţeanu, senatori PDSR, sau Petre Petrică, Nicolae Băteanu şi florin Negoiţă, deputaţi PDSR. Cei cinci într-unul alcătuiesc Grupul parlamentar PDSR-Brăila. Pentru ei, Brăila nu este decât acea vacă de muls, insuficient de bine pedeserizată. La 3 aprilie 1996, grupul ia foc şi înştiinţează Delegaţia permanentă a PDSR-Bucureşti că pedeserizarea judeţului nu decurge conform planului, din cauza obstrucţiilor prefectului Ilie Lascu. Documentul este de-a dreptul halucinant şi este pentru prima dată când se recunoaşte, chiar dacă indirect, existenţa unei strategii de pedeserizare a tuturor structurilor de comandă. Şi este cu atât mai halucinant, cu cât zelul celor cinci parlamentari îl întrece pe cel al prefectului Lascu, prim-vicepreşedinte al Organizaţiei judeţene PDSR Brăila şi fost prim secretar PCR (Partidul Comunist Român, pentru cei tineri – n.m.) judeţean.

O nouă teorie a spaţiului vital

Grupul PDSR insist asupra controlului unic pe care nu poate să-l exercite încă, din cauza poziţiei ambigue a prefectului Lascu. ”Serviciile descentralizate şi subordonate prefecturii nu sunt conduse de către oameni ai partidului nostrum, iar cei care sunt în PDSR au fost aduşi formal în preajma alegerilor din toamna anului 1995, în conducerile societăţilor comerciale cu capital de stat, marea majoritate a managerilor are altă culoare politică; în anul 1993, când s-au creat FPS-urile şi FPP-urile, am trecut pe liste ca reprezentanţi AGA, numai membri PDSR pentru a avea controlul societăţilor”. Grupul se plânge că prefectul a numit persoane care nu făceau politica partidului.

Mai mult ca imprefectul

Patinând pe cojile de banana ale unei nesimţiri devenite deja instituţie naţională, pedeseriştii brăileni se ambalează tot mai rău, divulgând, pe semen, componentele unuia dintre cele mai sinistre planuri coapte vreodată în ţăcăliile lui Năstase şi Hrebenciuc. Misiva destăinuie că, la înfiinţarea zonei libere Brăila, Delegaţia permanentă judeţeană a PDSR, la care a participat şi Ilie Lascu, a propus prin vot o persoană de-a lor. Deoarece treba puţea prea de tot, prefectul a mai reuşit să înşele aparenţele, numind, totuşi, un individ din afara partidului şi stârnind încă o dată veninul grupului de presiune parlamentar. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la înfiinţarea societăţii COMCEREAL Brăila.

Taina cu şapte peceţi

Mai aflăm cu această ocazie, din pâra celor cinci, că primarii comunelor Bărăganu, Viziru, Măxineni şi Chişcani au fost racolaţi cu forţa în PDSR, deşi aveau dosare de urmărire penală. Cum tot penală ni se pare şi spovedania că ”Lascu a falsificat grosolan alegerile la Conferinţa judeţeană a PDSR”. Conform opiniei grupului petiţionar, ascensiunea primarului PSM-ist al Brăilei, Anton Lungu, se datorează numai şi numai inconsecvenţelor prefectului Lascu, care după ce a declarant pe 27.03.1996, în “Libertatea”, că Anton Lungu ”face obiectul acţionării în justiţie”, retractează absolut totul în “Actualitatea” din 29.03.1996, unde zice că ”nu e nici vorbă de abuzuri la primărie”. Să-l mai crezi, să nu-l mai crezi, sau să te întrebi, precum mulţi brăileni de bine, precum şi membri ai partidului: ”care este de fapt poziţia reală a prefectului şi pe cine reprezintă?”

Set de frecţii la un picior de lemn

Pachetul de măsuri propuse de grupul de auto-pârâcioşi pentru asanarea acestei metroragii ordinare, cu care se confruntă Brăila, are dimensiunile unui super tampax: schimbarea lui Ilie Lascu cu o persoană loială partidului şi susţinută de grupul parlamentar, înlocuirea inspectorilor şi directorilor din instituţiile descentralizate, care nu fac politica PDSR, înlocuirea managerilor de la societăţile comerciale cu capital de stat, neloiali partidului, cu persoane competente şi de încredere, atragerea oamenilor de afaceri, cunoscută fiind repulsia acestora faţă de actualul prefect, scoaterea din cursa electorală a actualului primar al oraşului Brăila, Anton Lungu.

Vieţi paralele

Semnatarii acestui antologic document, care va constitui, categoric, capul de acuzare într-un viitor proces politic (s-ar fi întâmplat dacă România era Germania, nu o ţară ţiganizată, în care mămăliga explodează doar cu fitil sovietic şi chibrit unguresc – n.m.), sunt: Florin Negoiţă – deputat din 1992 (articolul este din 1996 – n.m.), membru fondator al Uniunii “Vatra Românească”, profesor de istorie şi patron al staţiei PECO (azi Petrom – n.m.) din oraşul Ianca; Nicoale Băteanu – deputat în ambele legislaturi (FSN şi PDSR), strungar, inginer TCM şi şef de secţie la “Laminorul”; Petre Petrică – deputat din 1992, inginer TCM (Tehnologia Construcţiilor de Maşini – n.m.) şi professor în cadrul Ministerului de Interne, vicepreşedintele filialei judeţene PDSR; Ioan Broscăţeanu – senator din 1992, directorul Muzeului Brăila, profesor; Mihai Matetovici – senator în ambele legislature (FSN şi PDSR), specializat în comerţ exterior la societatea de utilaj greu “Progresul”, distins cu medalia “A 10-a aniversare a zilei de 23 August”, preşedinte al Consiliului judeţean de coordonare şi membru în Consiliul Naţional al PDSR, secretar din 29.10.1992 al Biroului permanent al Senatului, reales în toate sesiunile, inspiratorul acestei scrisori şi singurul care nu a semnat de fapt cu mânuţa lui.

Nu tot ce zboară îngraşă vita

La 21 iunie 1996, în urma realegerii lui Anton Lungu – PSM, ca primar al Brăilei, deputatul Petre Petrică demisionează din funcţia de vicepreşedinte al organizaţiei judeţene PDSR. ”Menţionez că am avertizat delegaţia permanentă a PDSR local şi central în repetate rânduri că, dacă nu se vor lua măsuri extreme (…), vom suferi un fiasco total în alegeri. De aici şi învăţătura de minte că, uneori, vita îngrăşată nepermis de mult îşi poate dejecta balegile şi udul direct în ochii stăpânului. (“Academia Caţavencu”, nr. 242/1996)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu