De ce Românica ţiganizată de televiziuni nu va avea niciodată „romanian dream”

marți, august 14, 2018 12:42
Posted in category Mass-media

Opriti tiganizarea Romaniei!În orice ţară civilizată, cu democraţie consolidată, Laura Codruţa Kovesi ar fi ajuns erou naţional. În Românca ţiganizată, şliţul penalilor a hotărât altfel. Un preşedinte slab şi mediocru, Klaus Iohannis, a cedat presiunilor mafiei din politică, în special presiunilor grupului de borfaşi din PSD, ciuma roşie. Cică Preşedintele României trebuie să respecte deciziile CCR, sluga PSD. Ce vorbeşti, Franz? Da’ ciuma roşie, Parlamentul plin de borfaşi şi penali respectă, de exemplu, rezultatul Referendumului din 2009, cel cu maxim 300 de parlamentari? Evident că nu. Şi-atunci nu exista obligaţia de a respecta cererea unui grup de penali care calcă în picioare toate legile unei societăţi normale, mai mult, schimbă aceste legi pentru a-i scăpa pe borfaşi de puşcărie.

Un alt personaj care a cerut mereu şi mereu plecarea celui mai bun procuror român, celui mai bun manager, plus că este o persoană dotată intelectual, vorbim evident de Kovesi, a fost Traian Băsexu. De când Elena Udrea nu-i mai făcea sex oral în biroul de la Cotroceni, Băsexu avea o idee fixă, dar permanentă, pe la Onania TV = Romania TV: cum încalcă DNA-ul drepturile infractorilor. Ba mai mult, l-am auzit într-o seară spunând următoarele, legat de amânarea demiterii doamnei Kovesi de la şefia DNA de către Iohannis: “UE poate ierta multe, dar nu va ierta nerespectarea unei decizii a CCR”. Ce nu spune Băsexu este că, tot UE, iartă nerespectarea rezultatelor Referendumului din 2009, cel cu maxim 300 de parlamentari, faptă mult mai gravă decât cererea unui grup de judecători comunişti, cu bube multe în biografie, de a o demite, la cererea borfaşilor din politică, pe Laura Codruţă Kovesi.

Deşi sunt obişnuit cu minciuna şi dezinformarea practicată de Mafia TV (Antena 3 şi România TV), la care mă uit maxim un minut pe săptămână, mi-a rămas în memorie o mizerie auzită la asemenea rahaturi, atunci când Laura Kovesi a fost demisă. După cum ne amintim, sau nu, la discursul de final, Kovesi a avut alături toţi procurorii DNA, care au aplaudat-o îndelung. Ce credeţi că se afirma la Mafia TV în acea seară? Unul dintre imbecilii din studio afirma, nici mai mult, nici mai puţin, că “…vă daţi seama ce teroare este la DNA din moment ce au fost aduşi toţi cu forţa s-o aplaude pe Kovesi”. Această jigodie (Muriţi, jeguri de la Mafia TV!) n-o fi realizat că la televizor se mai uită şi alţii, nu numai aurolacii fără creier ce votează ciuma roşie. Dacă o luăm logic, de ce i-ar fi fost frică unui procuror DNA, şi de frică ar fi ieşit s-o aplaude pe Kovesi, din moment ce aceasta pleca şi, firesc şi normal, nu putea să-i facă nimic unui procuror care, eventual, ar fi refuzat să vină la acel moment. Glumind puţin, i-o fi ameninţat Kovesi că le ia, la plecare, boii de la bicicletă. Aşadar, realizaţi câtă minciună şi câte tone de căcat se înghit în fiecare seară la Mafia TV, adică Antena 3 şi România TV.

Şi ca să revenim la titlul articolului, haideţi să vedem ce se întâmpla în Statele Unite, prin 1967, adică fix în urmă cu 41 de ani, şi, prin comparaţie cu cazul Laura Codruţa Kovesi, din Românica ţiganizată de televiziuni, vom înţelege de ce nu vom avea niciodată “romanian dream”.

În 1967, pe una dintre televiziunile naţionale din Statele Unite, Jim Garrison, procuror districtual ce investiga asasinarea preşedintelui J.F. Kennedy, vorbea poporului american cu piciorul sprijinit pe un scaun cum că omorul din Dallas nu este un basm cu happy-end ”aşa cum suntem noi obişnuiţi”, ci este o afacere murdară în care sunt implicate înalte instituţii ale statului. În 1967! Când Edgar Hoover, încă şef al FBI-ului, îi copia noaptea dosarele, iar CIA-ul îi montase “coadă” permanentă, un biet procuror de cartier (care va face până la urmă o mare carieră în Justiţia americană) nu numai că nu era schimbat “pentru abuz în serviciu”, ci îşi permitea să-i acuze pe politicieni, în faţa a zeci de milioane de americani, de conspiraţie. (“Academia Caţavencu”, nr. 509/2001)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu