Dupa lupte seculare, am ramas cu ochii-n soare

sâmbătă, ianuarie 6, 2018 12:32
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorDin punct de vedere al lucrului în sine, se poate aprecia că Adunarea de la Blaj, din 1848, a fost un succes. Mulţimea a stat în banca ei, vorbitorii au stat în faţa mulţimii, iar trupele împăratului au stat cu mâinile în sân. În această poziţie a fost surprinsă revoluţia de Dieta din Cluj. Plină ochi de bozgori, amintita instituţie a făcut pur şi simplu pipi (piszi) pe “Petiţiunea Naţională în 16 Puncte” şi-a votat cu mâna rămasă liberă anexarea Transilvaniei la Ungaria.

Împăratul de la Viena, surprins între un concert şi-o operetă şi aflat cu ocupaţiunea mintală la alte prostii, a luat de bună gândirea Dietei şi-a imitat cu morgă imperială gestul maghiar, trăgând cu nonşalanţă apa peste entuziasmul nostru naţional. Aşa că, din elanul revoluţionarilor ardeleni desfăşurat la 3 mai 1848 pe câmpia Blajului, au rămas doar “Prinţipurile noastre pentru reformarea patriei”, redactate de emigranţii moldoveni la Braşov.

În vara lui paşopt, simbolul rezistenţei revoluţionare rămâne Ţara Românească, unde guvernul mitropolitului Neofit se lupta din greu cu reforma şi cu cele două tentative de asasinat integral. Ideea de bază a regăţenilor era diplomaţia. Ca să-i fie cuceririle recunoscute, cabinetul i-a trimis la Stambul pe Ion Ghica, Golescu şi Bălcescu, la Viena pe Brătianu, pe Ion Trifu Maiorescu la Frankfurt, iar pe A.G. Golescu la Paris. Din fatalitate istorică, în afara inspiratelor jurnale de călătorie, ambasadorii n-au reuşit să aducă ţării vreun folos. Ei aveau să revină la sânul revoluţiei cu mâna goală dar cu privirile pline de hotărâre: hotărârea că, fie ce-o fi, în episodul următor începe lupta. (“Academia Caţavencu”, nr. 400/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu