Cum a ordonat Ceauşescu lichidarea ziariştilor de la Europa Liberă

joi, noiembrie 20, 2008 7:35

Nicolae Ceausescu“Marele arhitect”, numele de cod al lui Nicolae Ceausescu, ordona lichidarea ziaristilor de la Europa Libera.

700 de ofiteri de securitate primesc misiunea sa aduca la tacere vocile cele mai critice la adresa regimului. Mor, unul dupa altul, in cativa ani, patru directori ai postului: Petru Bunescu, Noel Bernard, Radu Gorun si Vlad Georgescu. Ziaristii Cornel Chiriac si Emil Georgescu sunt injunghiati. Emil Hurezeanu, fost ziarist la Radio Europa Libera, descrie mecanismul terorii care lovea de la Bucuresti redactia din Munchen. “Jurnalul National” a declansat cea mai mare investigatie jurnalistica facuta vreodata despre asasinatele de la Europa Libera. Echipele noastre au mers la Munchen, au cautat in arhivele Securitatii la Bucuresti, au intervievat supravietuitori in Cehia, Germania, Statele Unite si Romania.

EMIL HUREZEANU

Aici, Radio Europa Libera

Presedintele Iliescu a acceptat in discursul lui la decorarea Europei Libere, in noiembrie 2001, sa vorbeasca despre conditiile suspecte in care au disparut directori si ziaristi ai postului pe care i-a calificat drept patrioti. Aceasta ne face sa credem ca exista mai multe informatii. “Europa Libera” a fost o operatiune prin excelenta de “soft power”, cum o numeste astazi politologul american Joseph Nye. Adica puterea de convingere a puterii care este America. S-a infiintat la inceputul anilor ‘50, cand America era calare pe toti caii. Dar tara care se resemnase cu impartirea Europei prin Cortina de Fier. In martie 1947, doctrina Trumann consfinteste aceasta impartire a Europei. Romania, ca de altfel toate celelalte tari est-europene, cade in partea sovietica a lumii. Atunci, America s-a bazat pe asa-zisa politica de “containement “, de indiguire: asta este lumea sovietica, asta este lagarul comunist, nu dam inapoi, dar nici nu-l lasam sa se extinda. Cortina de Fier este si simbolul Occidentului, nu numai al Europei rasaritene.

Razboiul rece si propaganda alba

La inceputul anilor ‘50, presedintele Eisenhower inventeaza instrumentul propagandei albe. Ceea ce numim astazi “soft power”. “Hard power” este puterea militara. Globalizarea insasi este un triumf al “soft power”-ului. In 1953, Europa Libera isi deschide operatiunea la Munchen, cu doua-trei departamente si Radio Libertatea, care emitea pentru Rusia si pentru celelalte republici sovietice. Este un post care apare in virtutea ratiunilor razboiului rece: nu va exista un razboi frontal intre comunism si Occident atat timp cat puterea militara este relativ egala. Sunt angajati la inceput exilati intamplatori. Multi dintre ei erau la Paris, capitala electiva a exilului romanesc. Selectia personalului de la Europa Libera se datoreaza hazardului. Principiul anticomunist care le-a asigurat functionarea era tot timpul dublat de profesionalism. Europa Libera a fost operatiunea de succes a Occidentului ca filozofie a democratiei antitotalitare. Nu consuma mult din bugetul american. Pana in 1971, toate operatiunile de propaganda externa americana erau finantate de CIA. In 1971, trece in subordinea Congresului.

Comunismul lui Ceausescu, de la deschidere la mizerie

Departamentul roman are mai multe faze. Mai intai, o faza de constituire. Vin primii redactori. George Cioranescu, cunoscutul istoric care s-a ocupat mult de problemele Basarabiei, un polihistor, filozof, filolog, apoi Noel Bernard, un evreu roman, emigrat la 16 ani din Romania. In Marea Britanie se apropie de cercurile laburiste, capata o formatie social-democrata luminata si e unul dintre primii directori notabili ai Europei Libere. Mesajele Europei Libere – departamentul romanesc sunt, in prima faza, de natura politica fundamentala. Se contesta legitimitatea comunismului romanesc de tip sovietic, se protesteaza in numele oamenilor aruncati in inchisori, impotriva decapitarii elitelor, impotriva colectivizarii, este un instrument de politica externa americana, antisovietica si anticomunista, antistalinista in orice caz. Aceasta faza este urmata de alta. In functie de schimbarea intereselor strategice ale americanilor si ale comunitatii occidentale. Adica apropierea de Uniunea Sovietica dupa conferint ele de la Geneva, dupa 1956, dupa Congresul de dezvaluire a crimelor staliniste de la Moscova, in timpul guvernarii Hrusciov. Dupa 1965, Ceausescu aduce un suflu nou. America are cu Romania o relatie pozitiva. Ea este subliniata de vizita senatorului republican Richard Nixon la Varsovia si la Bucuresti. Nu uita cum este primit in 1968 de Ceausescu. Revine ca presedinte in 1969. Europa Libera urma speranta americanilor, dar si a multor romani: posibilitatea de indulcire a comunismului de tip sovietic prin Ceausescu. Dupa 1978, urmeaza o agravare a situatiei, datoriile externe incep sa fie platite, mizeria din tara si cultul personalitatii se adauga unei situatii materiale din ce in ce mai precare dusa pana spre mizerie in anii ‘80. Asta radicalizeaza fronturile.

Intrarea la Europa Libera

Oamenii care vin la Europa Libera nu au avut niciodata foi de parcurs. Eu eram un tanar avocat, repartizat la un consiliu agroindustrial in 1979, si tanar poet. Am fost trimis de Ana Blandiana in Austria, cu o bursa. Ajung la Munchen prin relatiile mele din lumea germana sibiana (majoritatea sasilor cu care am copilarit emigrasera intre timp) si ajung la Europa Libera ca ascultator al postului. Acolo il cunosc pe Vlad Georgescu, pe Emil Georgescu. Mi se propune, in asteptarea unei burse in SUA, sa colaborez cu cronici literare si de film. Pentru ca lipsea Emil Georgescu, traduc doua-trei articole despre tiganii romani din Occident si raman. Vreau sa risipesc orice fel de scenarii conform carora oamenii acestia veneau de pe pozitia unor agenti sau a unor oameni pregatiti in mod special sa faca asta. Nici vorba! Europa Libera intra in faza critica intre 1980-1990. In 1978, Pacepa dezerteaza. Este prima miscare majora, la acest nivel. Antisovietismul lui Ceausescu incepea sa fie pus sub semnul intrebarii si nu mai avea acoperire in felul in care traiau romanii. Vin deci la Europa Libera in 1983, la terminarea bursei. In 1975, Cornel Chiriac facea emisiunile de muzica rock si pop, care in acei ani transmiteau un mesaj eminamente politic si in Occident, nu numai in Rasarit. Erau forme de protest impotriva unor forme inchistate de viata. Toti tinerii din tarile comuniste ascultau emisiunile lui. El era un personaj extrem de popular si in Uniunea Sovietica, si in Polonia, si in Cehoslovacia. In 1975 moare rapus de lovituri de cutit in Luickpold Park, la Munchen. In 1975, Emil Georgescu, fost procuror in anii 1950-1960 si apoi juristul Primariei Bucurestiului sub Gheorghe Pana, incepe la Europa Libera emisiunea “Actualitatea romaneasca”.

Atentate si morti suspecte la Europa Libera

Noel Bernard, directorul Europei Libere, sectia romana, accepta deci aceasta emisiune de 50 de minute, care sa se ocupe exclusiv de evolutiile politice interne din Romania. Intr-o dimineata a anului 1981, in timp ce-si plimba cainele prin cartierul Haar, de la marginea Munchen-ului, Emil Georgescu este injunghiat de 20 de ori de doi mafioti. Ei sunt arestati la putina vreme, Emil Georgescu nu moare atunci, agresorii sunt condamnati la ani de inchisoare si se vorbeste imediat de posibilitatea ca ei sa fie mercenarii Securitatii din Romania. Niciodata insa nu s-a ajuns la aceasta concluzie. Emil Georgescu moare insa de un cancer galopant, care ar putea sa aiba sau nu legatura cu incidentul: cancerul era la plamani, el fusese injunghiat in plamani. In anii ‘70, moare in mod surprinzator si Preda Bunescu. Era un om singur. Este gasit dupa cateva zile. La mijlocul anului 1981, Noel Bernard, un om de 55 de ani, varful de lance al Europei Libere, un jurnalist extrem de solid si de percutant, care se bucura de o imensa popularitate in Romania, se imbolnaveste de cancer la plamani. Nu era un fumator excesiv, nu daduse niciodata semne de fragilitate. In cateva luni se prabuseste, moare de cancer generalizat, in decembrie 1981. Succesorul lui este Radu Gorun – numele de radio, Mihai Cismarescu numele adeva rat. Moare, de asemenea, rapus de un cancer inexplicabil, declansat intr-o perioada foarte scurta. Apoi este adus de la Washington, unde emigrase in 1977, istoricul Vlad Georgescu. Ocupa postul de director in 1982.

Privind dincolo de cortina de fier

In 1983, ajung si eu la Europa Libera. Exista acolo o atmosfera ciudata: lumea exilului este un concentrat al lumii din care provenea fiecare. Nu primeam niciodata indicatii, citeam cu atentie presa din tara, eram abonati la toate ziarele. Spre deosebire de majoritatea romanilor, noi citeam cu atentie printre randuri. Aveam un departament de cercetare care cumula toate informatiile din presa comunista, toate articolele relevante despre evolutiile politice respective. A existat un mecanism de munca, de reflectie si de prelucrare a informatiei fara egal. Gorbaciov declanseaza sfarsitul Uniunii Sovietice. Pe acest fundal, Romania evolueaza intr-un cerc inchis. In aceste conditii, discursul se ajusteaza realitatii romanesti, devine din ce in ce mai critic, se indreapta impotriva Securitat ii si impotriva clanului de putere Ceausescu.

Romania ultimilor ani ai lui Ceausescu

Noi, cei de la “Actualitatea romaneasca”, trebuia sa ne ferim mai mult decat altii. Eu, de pilda, habar n-am avut timp de opt ani unde pleaca in vacanta colegul si prietenul meu cel mai bun N.C. Munteanu. Stiam ca exista un cerc de supraveghere, ca mai exista un al doilea cerc de supraveghere, banuiam ca pot fi “cartite” chiar in imediata noastra apropiere. Dupa 1984, cand ziarele britanice anunta ipoteza unui complot militar impotriva lui Ceausescu inaintea ultimei vizite pe care o va face in Germania, Romania se transforma intr-un caz in presa internationala. Dintr-o dominanta de discurs pro-Ceaus escu, presa internationala balanseaza intr-o critica a conditiilor sociale si a politicilor ineficiente din Romania. Politica de sistematizare rurala, daramarea bisericilor, denuntarea clauzei natiunii celei mai favorizate in mod unilateral de Ceausescu, primele rezolutii ale Parlamentului European impotriva lui, in numele intereselor poporului roman, toate acestea conduc la schimbarea de macaz. Europa Libera devine postul principal de contestatie romaneasca. In 1987, dupa revolta muncitorilor de la Brasov, am primit un fel de scrisoare diplomatica de la Consulatul American situat peste drum de noi. Continea o descriere foarte amanuntita, factuala, a revoltei muncitorilor de la Brasov. Fara concluzii. Era pentru prima oara cand simteam ca avem concursul Oficiului diplomatic american. O lovitura de gratie: publicarea memoriilor lui Pacepa Tot in 1987 apar memoriile lui Pacepa. Vlad Georgescu este un istoric al iluminismului, un occidentalist. Un om care vedea paradigmele mari. Din cauza asta descuraja impulsurile prea bataioase ale noastre, ale celor de la “Actualitatea romaneasca”, care voiam mai multa duritate, mai multa contondenta stilistica. Fiecare text trecea pe la directorul Vlad Georgescu si aveam lungi discutii in contradictoriu: “Nu-i mai spuneti lui Ceausescu dictator, nu ii mai spuneti dictatura sangeroasa, nu curge sange. Sange inseamna Ungaria ‘56, ocupatia stalinista si teroarea stalinista din anii ‘50, Canalul, Gulagul”. A fost un soc cand am trecut de la “domnul Ceausescu” la “Ceausescu – dictatorul” sau cand, imi arog acest drept, am folosit pentru prima data “N. Ceausescu”. Titanul si Carpatul erau redusi la o initiala si la o identitate oarecare. Cartea lui Pacepa ne surprinde. Vlad Georgescu o citeste in avion venind de la Washington. O citim si noi.

De ce nu ne-au avertizat americanii?

Desi stia atatea lucruri in momentul cand a ajuns in ‘78, desi vorbea acolo despre un plan de asasinare a lui Emil Georgescu, confirmat in 1981, desi vorbea de intentia dictatorului de asasinare a lui Noel Bernard, desi se vorbea despre “aparatul Radu” de iradiere, noi nu aflam decat aproape 10 ani mai tarziu, cand intre timp se stinsesera Noel Bernard, Emil Georgescu, Radu Gorun. De ce autoritatile americane, in masura in care stiau inca de la sfarsitul anilor ‘70 ca exista astfel de planuri, nu ne-au avertizat? Adica exista un pericol pe care noi nu il cunosteam, era suficient de important ca sa fie luat in seama de Politia Criminala Germana si ni se spunea ca in perioada urmatoare sa fim atenti. La un moment dat, am primit chiar un pistol cu gaze. Pe Munteanu l-au trimis intr-o vacanta. Existau telefoane de amenintare. Primeam scrisori si mesaje de intimidare. Erau sportivi care primeau misiuni de la ofiterii de securitate: “Te duci la un telefon din Hanovra, formezi numarul asta si spui mesajul: “Emile, daca nu-ti bagi mintile in cap, iti cade capul””. Cartea lui Pacepa a fost un soc, in primul rand in ceea ce ne priveste pe noi. Ne-am intrebat: au stiut americanii ca Emil Georgescu, Radu Gorun, Mihai Cismarescu si Noel Bernard sunt pe lista neagra? Ar fi putut fi aparati! De ce n-au fost? Cartea a aparut pe masa directorului, am fost convocat i intr-o sedinta in ianuarie 1988: “Cartea trebuie tradusa, difuzata. Pacepa mi-a spus ca poate nu este cazul”. Directorul general al Europei Libere, un american, i-a spus lui Vlad Georgescu: “E riscant!”. Tot ce continea cartea “Orizonturi Rosii” era o provocare frontala. In mod eroic si tragic pentru el, Vlad Georgescu ia atunci hotararea de a o difuza, desi nu i-a cerut nimeni asta. Am foiletonizat cartea impreuna cu Ioana Magura Bernard. Dupa difuzarea cartii, efectele sunt catastrofale: se goleau strazile in Bucuresti. Nu numai cetateanul obisnuit se ingrozea, dar si sistemul se privea in oglinda.

“Daca difuzezi cartea lui Pacepa, vei fi lichidat”

In toamna anului 1987, la o saptamana dupa ce Vlad Georgescu isi anunta intentia de a vorbi despre cartea lui Pacepa si de a transmite fragmente din ea, soacra lui, mama lui Mary Georgescu, care venea din cand in cand la Munchen, ii aduce urmatorul mesaj: “M-am intalnit cu generalul X si mi-a spus: nu difuza cartea lui Pacepa. Daca o difuzezi vei fi lichidat in mai putin de un an”. La inceputul lunii august 1988, Vlad Georgescu vine intr-o dimineata la radio, ne convoaca pe rand si ne spune ca i s-a depistat o tumoare de marimea unei mandarine pe creier, ca a doua zi va fi operat la Clinica de Neurochirurgie Gross Haden de catre doctorul Ioan Oltean, un mare neurochirurg occidental, si se va vedea daca tumoarea este benigna sau maligna. Omul avea ameteli, nu mai putea sa conduca, nu mai vedea. Este operat, tumoarea e maligna, pleaca in Statele Unite la Spitalul de Stat al autoritatilor americane, unde i se face un tratament inovativ. Este adus cu un avion la inceputul lui noiembrie sub steroizi. Cu o seara inainte de a muri, impreuna cu N.C. Munteanu merg la el in rezerva si ne spune: “Ati vazut ce mi-au facut astia? Fiti foarte atenti! Vi se va intampla si voua acelasi lucru!”.

Viata sub amenintare

Dupa ce am inceput sa transmitem cartea lui Pacepa, primeam amenintari in limba araba. Nu noi, ci conducerea americana a postului. Erau amenintari cu moartea din partea unor grupuri palestiniene. Vlad Georgescu moare, vin de la cimitirul din nordul orasului Munchen, unde este ingropat. Ajung acasa si pe la 11:00 primesc un telefon: “Hurezene, esti urmatorul pe lista!”. Din ‘87, toate acestea s-au intetit. Autoritatile germane si americane ne spuneau din cand in cand sa fim atenti sa nu parcam in garaje, sa purtam pistoale cu gaz. Mi s-a dat sa completez un fel de formular. Acolo se spunea ca, daca intalnesti un politist pe strada, iar tu ai suspiciuni ca nu e politist adevarat, ai dreptul sa nu opresti. Sau daca ai motive sa mergi pe sens interzis, ca sa scapi de un pericol, o poti face. Amenintarile acestea au fost constante, dar exista un principiu profesional si etic al radioului: nu se vorbeste despre amenintari la microfon. Premisa era: tara si ascultatorii nostri sunt mai amenintati decat noi. Mihai Botez, care este expulzat in jurul anilor ‘80, a trait pana la sfarsit cu ideea ca a fost iradiat pe vremea cand se afla la Tulcea. Moare in 1995 de un cancer la ficat. Intre timp devenise ambasadorul Romaniei la Wasinghton. Si sotia lui, si el au trait cu ideea ca a fost iradiat. Biroul lui Vlad Georgescu a fost scanat cu detectoare. S-a constatat ca, de vizavi, peste un teren de tenis, erau imobile inalte si de acolo puteau fi transmise radiatii. Totul parea stiintifico-fantastic. Aceste amenintari in limba araba care veneau pe adresa conducerii americane au continuat pana in ultima zi a Revolutiei din Romania, 25 decembrie. In timpul Revolut iei, intre 17-22 decembrie, cand noi transmiteam ce se intampla la Timisoara, aceste amenintari cu moartea, in limba araba, erau continue. Niciodata Pacepa n-a confirmat in mod public ca moartea lui Noel Bernard si a lui Vlad Georgescu se datoreaza strategiilor de lichidare pe care le cunoscuse el insusi. Dar sustine pana astazi ca existau planuri deliberate bine puse la punct de lichidare a directorilor si a contestatarilor din interiorul Europei Libere sectia romana, venite direct din partea lui Ceausescu. Fusese si episodul Carlos, cand o bomba a explodat la sediul Europei Libere. Nu s-a banuit ca este vorba despre o tentativa a Securitatii Romane in combinatie cu Carlos decat mai tarziu. Unele persoane de la Europa Libera au avut acces la dosarele SIE. In mod bizar aveam sa aflu ca dosarul lui Noel Bernard are o singura pagina. Dar ca in dosarul lui Vlad Georgescu, din care lipsesc sute de pagini, exista povestea unei pregatiri a lichidarii sale. Ofiteri de securitate cu pseudonim isi scriu din cand in cand note prin care confirma felul in care avanseaza pregatirile lichidarii. Ei raporteaza direct unei singure persoane: Arhitectul – care este Ceausescu. Cu putin timp inainte de declararea tumorii cerebrale a lui Vlad Georgescu, unul dintre ofiterii care se regasesc in dosar spune: “Ne pregatim de faza finala”. La sfarsit, ei ii raporteaza “Arhitectului” ca misiunea a fost indeplinita.

Autoritatile nu vor sa vorbeasca

Familiile acestor oameni n-au putut niciodata sa vorbeasca pe fata, n-au fost niciodata incurajate de autoritatile americane ale radioului. Nu vreau sa sustin un scenariu de lichidare deliberata a tuturor acestor oameni, pentru ca nu avem inca indicii. Cei care au fost lichidati nu voiau raul, ci binele Romaniei dintr-o perspectiva diferita care s-a dovedit a fi cea adevarata in 1989. In al doilea rand, la 14 ani dupa ce ai schimbat regimul, dupa ce ai dublat alternanta democratica la putere si intri in NATO, Dumnezeule mare, vorbeste despre ce s-a intamplat!

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

5 Responses to “Cum a ordonat Ceauşescu lichidarea ziariştilor de la Europa Liberă”

  1. Despre gulagul comunist intr-o carte celebra | A șaptea dimensiune says:

    mai 23rd, 2015 at 16:08

    […] Europa Libera: asasinate la comanda […]

  2. Analiza dictaturii comuniste (IX) | A șaptea dimensiune says:

    iulie 5th, 2015 at 17:33

    […] Europa Libera: asasinate la comanda […]

  3. Analiza dictaturii comuniste (VIII) | A șaptea dimensiune says:

    iulie 6th, 2015 at 7:45

    […] Europa Libera: asasinate la comanda […]

  4. Analiza dictaturii comuniste (VII) | A șaptea dimensiune says:

    iulie 6th, 2015 at 12:58

    […] Europa Libera: asasinate la comanda […]

  5. Ce mai fac foştii tovarăşi, groparii libertaţii şi prosperităţii în România | A șaptea dimensiune says:

    iulie 6th, 2015 at 13:01

    […] Europa Libera: asasinate la comanda […]

Adauga un comentariu