A șaptea dimensiune

Omul din lună, faţă cu oamenii picaţi din lună

Americanii, pentru că nu duc grija zilei de mâine, o duc mai abitir decât noi pe cea a programului TV din ziua de mâine. Iar unii fac până şi filme despre comicii lor celebri, un exemplu în acest sens fiind Man on the Moon (SUA, 1999; regia: Milos Forman; cu: Jim Carrey, Danny DeVito, Larry Karaszewski etc.). Personajul principal (atât negativ, cât şi pozitiv) este în acest film Andy Kaufman, un comic fără talent, care a devenit cunoscut maimuţărindu-i pe comicii cunoscuţi ai vremii sale.

Pe când încerca să scape de imaginea de om inocent şi cam naiv cu care l-a consacrat rolul lui Latka din serialul “TAXI” (difuzat şi la noi), Kaufman şi-a dat seama că se poate folosi de aceasta pentru a juca tot soiul de farse publicului. Mai exact, în loc să încerce să facă publicul să râdă, îşi râdea mereu de publicul său. Lucru al naibii de tentant, din moment ce era vorba de un public american.

Kaufman a ajuns astfel un regizor de scandaluri publice şi un mare maestru al manipulării. La comanda sa, bunăoară, săli întregi cu oameni erau în stare să danseze pe ritmul unor melodii stupide pentru preşcolari. Rolul lui Kaufman este jucat de Jim Carrey, care, întocmai ca şi Kaufman odinioară, profită de notorietatea de clown câştigată cu “Ace Ventura” pentru a-i uimi pe toţi cu un joc actoricesc de zile mari. Un film interesant, despre un comic care s-a distrat teribil aducându-i aminte publicului său că nu este mai inteligent decât publicul altora. (“Academia Caţavencu”, nr. 445/2000)

Citeste si articolele:

• Filme vechi, dar bune (V)
• Filme vechi, dar bune (IV)
• Filme vechi, dar bune (III)
• Filme vechi, dar bune (II)
• Filme vechi, dar bune