Iluziile lui Iuliu Maniu

sâmbătă, septembrie 29, 2018 12:22

Iuliu ManiuScriitorul Mihai Pelin continuă să navigheze netulburat în oceanul de colb ar arhivelor. Ultimul lui periplu face ocolul personalităţii lui Iuliu Maniu (Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu) şi extrage seva a 16 documente secrete emise de Serviciul Special de Informaţii (SSI) şi de Direcţiunea Poliţiei de Siguranţă şi Prefectura Capitalei.

Portretul lui Maniu, făcut în tuşe groase de Eugen Cristescu, şeful SSI, nu este deloc măgulitor şi relevă profilul unui “om ca toţi oamenii, măcinat de metehne uneori de-a dreptul tulburătoare, de idei fixe, de idiosincrazii justificate sau puerile, de erori dintre cele mai grave”, conchide Pelin.

Rapoartele au fost întocmite în 1943 şi developează în punctul lor nevralgic contactele ţărăniştilor cu comuniştii şi apoi tratativele lor clandestine, în vederea scoaterii României din Axă. În raportul nr. 34.778 din 29 octombrie 1943, al SSI, sunt consemnate următoarele lucruri: “O delegaţie de emisari ai Partidului Comunist a propus acum câteva zile d-lui Iuliu Maniu colaborarea cu Partidul Naţional-Tărănesc, pe baza platformei program alăturate (…) Programul nu prevede integritatea teritorală totală, adică se mărgineşte la chestia Ardealului, fără să amintească un singur cuvânt de Basarabia.”

(Comuniştii criminali sunt cei care au contribuit din plin la dezmembrarea României, prin furtul Basarabiei de către ruşii lui Stalin, la care bolşevicii au fost părtaşi, încurajând acest act criminal la adresa integrităţii teritoriale a României. De altfel, gruparea teroristă cu acronimul PCR a fost finanţată tot timpul de Moscova, iar după ce au ajuns la putere, odata cu invazia sovietică de după 23 august 1944, au transformat România într-o colonie rusească, într-un gulag sovietic. – n.m.)

Marea iluzie a lui Maniu, aşa cum rezultă din analiza rapoartelor lui Eugen Cristescu, a fost că numai Anglia poate salva România, el hrănindu-se ca mai toţi politicienii noştri interbelici cu “mentalităţi anterioare primului război mondial”. Servilismul fruntaşului ţărănist faţă de perfidul Albion frizează adeseori absurdul, convingându-ne că Maniu şi majoritatea reprezentanţilor clasei politice autohtone nu erau pregătiţi să “facă faţă unei situaţii excepţionale” şi că trăiau într-o istorie “paralelă cu istoria adevărată”. Care istorie, mai nemiloasă ca moartea şi mai trează ca tăişul coasei ei, avea să-i devoreze pe rând, atunci când comuniştii cu care se aliase Maniu vor prelua definitiv puterea în România, în prezenţa trupelor sovietice de ocupaţie. (“Academia Caţavencu”, nr. 537/2002)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu