Mitul fisurat

duminică, februarie 17, 2019 10:09

Crimele socialistilorCu greu putem răspunde la întrebarea “Cum a fost posibil?” atunci când privim anii terorii comuniste care a stăpânit România. Noi nu am fost nici ungurii din 1956, nici cehii din 1968, nici polonezii din 1981. Am fost abia românii din 1989, iar unii spun că nici atunci n-am fi fost dacă nu ne propteau ruşii şi americanii, plus Europa.

Scuza “rezistenţei prin cultură” nu prea justifică firava disidenţă de la noi, numărul mic de protestatari şi de gesturi publice simbolice şi disperate. Pe fundalul unei jene colective, apariţia, după 1989, a cazului Nucşoara, satul refugiaţilor care au luptat în munţi contra comunismului, mai repară câte ceva din mândria noastră. Avem un exemplu pe care-l putem servi oricând, au existat şi la noi eroi şi rezistenţă armată anticomunistă.

Elisabeta Rizea, femeia din Nucşoara care a suferit din cauza prigoanei comuniste, a devenit erou de televiziune (se întâmpla în 2003 – n.m.) şi a determinat un pelerinaj de oameni politici în zonă. Da, avem şi noi exemplele noastre de vitejie, am fi tentaţi să spunem. Numai că, după o primă carte care mai demistifică “simbolul rezistenţei” (e vorba de Secera şi buldozerul, un studiu datorat Alinei Mungiu-Pippidi), iată că Aurora Liiceanu pune degetul pe rană, de fapt pe “Rănile memoriei”, şi ne demonstrează într-o nouă (era nouă în 2003 – n.m.) apariţie editorială (Aurora Liiceanu, Rănile memoriei. Nucşoara şi rezistenţa din munţi) că mitul Nucşoarei nu este chiar atât de solid, că realitatea acelei comune este plină de convulsii, că istoria încă nu s-a aşezat definitiv în cotloanele memoriei colective.

Lucrarea Aurorei Liiceanu este un efort de nuanţare a psihologiei celor ce au mai spălat din ruşinea de a nu fi opus comunismului rezistenţa care să-l fi făcut mai inofensiv. Dar numai cu o Nucşoară nu s-a făcut primăvară! (Ioan T. Morar, “Academia Caţavencu”, nr. 586/2003)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Mitul fisurat”

  1. Fetiţe dulci ca-n Bucureşti, în altă carte nu găseşti | A șaptea dimensiune says:

    aprilie 27th, 2019 at 20:27

    […] Mitul fisurat […]

Adauga un comentariu