Puşcăriaşul, de după 1989, Adrian Severin, cu limba în fundul dictatorului, înainte de 1989

vineri, decembrie 11, 2020 17:59

Adrian SeverinCând îl vezi şi-l auzi (era 2004 – n.m.) de Adrian Severin vorbind în limba (de lemn) europeană ca un înalt funcţionar ce ar vrea el să fie, mai că nu-ţi aduci aminte de faptul că ai în faţă un traseist pe ruta FSN-PD-PSD.

Şi, desigur, cu atât mai mult nu-ţi dai seama că, înainte de 1989, luase startul din PCR (Partidul Comunist Român – n.m.). Iar acolo a ajuns pe baza activităţii sale neobosite din UTC (membru al biroului Uniunii Tineretului Comunist al sectorului 3) şi ASC (Asociaţia Studenţilor Comunişti – n.m.).

Lui Adrian Severin i-au plăcut funcţiile, astfel încât în 1978, de pildă, era şeful comisiei culturale a Consiliului UASC (Uniunea Asociaţiilor Studenţilor Comunişti – n.m.) din Centrul Universitar Bucureşti.

Iar din acest post nu s-a putut abţine şi a slobozit şi el nişte limbi calde pe bucile fremătătoare ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Cităm, cu silă, din aceste catifelaţii apărute în Viaţa studenţească din 17 ianuarie 1978:

”Ocupându-mă în plan obştesc de viaţa culturală a sudenţilor din Universitatea Bucureşti de aproape patru ani, am putut să constat influenţa enormă (hăăă, hăăă, hăăăă – n.m.) pe care a avut-o în rândurile tineretului studios iniţiativa tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind organizarea Festivalului naţional “Cântarea României”, festival care a permis crearea în rândul studenţimii a unor efervescenţe spirituale fără precedent. (…) În condiţiile în care tovarăşul Nicolae Ceausescu, (sic!) se ocupă atât de frecvent de studenţi şi de tineret, în general, formulând soluţii, dând indicaţii de o profundă semnificaţie pentru dezvoltarea învăţământului superior, este firesc ca apropiata aniversare (pe 26 ianuarie era ziua dictatorului, iar limbile date de Severin apăreau în 17 ianuarie – n.m.) să se transforme şi într-o sărbatoare a studenţilor. Studenţii Universităţii din Bucureşti, toţi studenţii ţării, (sic!) (se pare că viitorul puşcăriaş punea virgulele într-un text după cum sufla vântul – n.m.) înţeleg să aducă la această sărbătoare omagiul faptelor, al deplinei lor angajări în efortul întregului popor spre mai bine. Cred că acesta este cel mai potrivit mod de a sărbători pe cel care de 45 de ani slujeşte cu credinţă, cu devotament, cauza socialismului, cauza edificării societăţii comuniste.” (Vă imaginaţi că acest pupincurist al cizmarului criminal a ajuns ministru de externe în România de după 1989, cică democratică – n.m.)

Totuşi, trebuie să remarcăm un semn de disidenţă foarte subtil al lui Adrian Severin: virgula pusă de două ori între subiect şi predicat (nu se pune virgulă niciodată între subiect şi predicat – n.m.), semn al viitoarei sale cariere în partidul-urmaş al PCR, Partidul Social Democrat. (“Academia Caţavencu”, nr. 656/2004)

Citeşte şi articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu