România, o ţară cu foamea-n gât?

joi, ianuarie 21, 2010 9:00
Posted in category Locale

Casa, gradina, Caruntu Elena, TataraseniDupă înfometările din perioada dictaturii comuniste (seceta indusă artificial de ruşi în Moldova, 1946, şi “deceniul negru” al anilor ’80, cu pâinea, zahărul, uleiul raţionalizate de statul comunist) este oarecum normal ca-n primii zece ani “după” să o faci mereu pe “nesătulul”, adică pe acela care trăieşte cu teama că va muri de foame. Din păcate, şi la douăzeci de ani “după” se trăieşte în aceeaşi mentalitate de republică bananieră, majoritatea populaţiei plângându-se că nu are condiţii decente de trai. Şi autorităţile, vorba cuiva, nu fac nimic. Dar n-am văzut în douăzeci de ani pe cineva plângându-se că munca sa nu este eficientă. N-am văzut, în România, ca un medic să fie afectat, nu de lipsa banilor, ci de moartea unui pacient, pentru care nu a ales tratamentul cel mai potrivit. N-am văzut profesor afectat de faptul că un fost elev de al său a ajuns un infractor, adică mesajul său de la catedră nu a fost cel mai potrivit. N-am văzut, în această ţară de asisataţi social, un procuror sau judecător ieşind la televizor să-şi exprime regretul pentru eliberarea unui puşcăriaş care a comis o altă crimă. Nu am văzut în această ţară mitinguri pentru încetarea încălcării legii de către foarte mulţi, nu am văzut ieşiri în stradă pentru o justiţie care să-I protejeze pe părinţii şi bunicii noştri, ucişi zilnic de infractori care zburdă în libertate, datorită unei justiţii de cacao, n-am văzut ieşindu-se în stradă pentru legea lustraţiei sau pentru drepturile românilor din alte ţări, încălcate de foarte multe ori. În România de azi, foamea unora este doar efectul jafului general al bugetului de stat, al neputinţei unor autorităţi, mereu atacate de televiziunile mogulilor, în a impune legea. Iată, de exemplu, ce se poate vedea pe aici.

  • Se face contrabandă cu ţigări din Ucraina la greu. Poliţia ia şpaga (?), se face ca plouă, contrabandistul se îmbogăţeşte, cu ajutorul ‘cetăţeanului patriot’ care cumpără ţigările, iar bugetul de stat rămâne la reanimare.
  • Se circulă fără permis, RCA sau rovinietă la greu. Rezultatul? Drumurile în România sunt de lumea a treia. “Cetăţeanul patriot” tace (parcă indiferenţa ucide), iar poliţiştii, din nou, se fac că plouă. Normal, fraierii plătesc pentru a trăi prost şi a-i ţine în spate pe “deştepţii” care traiesc intr-un stat de drept (??!) ce nu reuşeşte să aplice legile votate de reprezentanţii poporului.
  • Eşti amendat, dintr-un motiv sau altul. Nu plăteşti nimic, doar nu eşti fraier. Doar Primăria de aici (şi din toată România) nu-i reprezintă pe cei cinstiţi şi corecţi, ci îi protejează pe cei care încalcă legea la greu. Banii nu ajung la buget, dar asistatului social, care are amenda de plătit, i se pare firesc (??!) să fie ajutat de statul pe legile căruia nu dă doi bani.
  • Nu eşti bun la nimic (nu ştii nici o meserie), dar ai copii. Deja pe aici eşti cineva, ai numai drepturi, trebuie să fii ajutat, doar, nu-i aşa, a procrea este un lucru ieşit din comun. Ce Bill Gates, ce Thomas Alva Edison, tu meriţi totul. Iar dacă îţi aminteşte cineva de planificare familială, de faptul că eşti om, adică ai raţiune, şi ai fi putut să bănuieşti că nu poţi întreţine mulţi copii, îl vei trata cu cea mai pură ură pe cel care “nu înţelege” ce greu este să ai copii. Nu vei plăti un leu impozit, dar vei pretinde mereu ajutoare în bani de la statul român. Doar de asta mai sunt fraieri care muncesc eficient şi produc bani la buget.

Aceste exemple sunt luate din comuna “europeană” Havîrna. Le doresc mulţi ani fericiţi în comuna Havîrna, un loc plin de hoţi, contravenienţi, infractori şi gură-cască, următorilor: Gheorghe Jităreanu, primarul pesedist al comunei, Oistric Ovidiu, şeful postului de Poliţie Havîrna, şi Stan Ioan, directorul coordonator, numit politic, al şcolilor din Havîrna. Cu ajutorul lor nepreţuit, Havîrna va rămâne comuna lor (plină de indivizi care încalcă tot soiul de legi şi nu păţesc niciodată nimic sau de indivizi pentru care totul se rezolvă la crâşmă, chiar dacă legea spune altceva) şi mai puţin a mea sau a celor care chiar cred că, fără o reformă morală autentică, vom rămâne mulţi ani de aici înainte o ţară de “cerşetori” şi de plângăcioşi.

Citeste si articolele:

Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

6 Responses to “România, o ţară cu foamea-n gât?”

  1. Ce-a însemnat învăţământul postgimnazial în Moldova kaghebistului Iliescu | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 29th, 2014 at 22:08

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

  2. În Moldova kaghebistului Iliescu, educaţia se face, de multe ori, după ureche | A șaptea dimensiune says:

    iulie 17th, 2015 at 11:24

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

  3. Democraţia originală din România înseamnă dictatura prostiei | A șaptea dimensiune says:

    iulie 21st, 2015 at 15:22

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

  4. Cum se strică un drum pietruit | A șaptea dimensiune says:

    iulie 21st, 2015 at 15:26

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

  5. Sindicatu’ care face blatu’ | A șaptea dimensiune says:

    iulie 23rd, 2015 at 17:11

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

  6. 27 martie, ziua în care visul reîntregirii a început (începe?) să devină realitate | A șaptea dimensiune says:

    iunie 12th, 2016 at 19:05

    […] România, o ţară cu foamea-n gât? […]

Adauga un comentariu