Treceti, batalioane romane, Balcanii

vineri, ianuarie 12, 2018 19:17
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorAşa cum rezultă din episodul trecut, în primăvara lui 1877 artileria turcă îşi făcea mâna la Vidin pe acareturile din Calafat şi viţăvercea. Prin urmare, la 9 mai, când ghiuleaua românească afirmase totala noastră indiferenţă statală faţă de Înalta Poartă, Mişu Kogălniceanu a ieşit la rampă şi, în plenul Camerei Deputaţilor, a observat că independenţa naţiunii e cazul să fie proclamată.

Fireşte că, a doua zi, Senatul nu s-a lăsat mai prejos şi, pe 19 mai 1877, s-a chefuit câmpeneşte şi urban pe marginea independenţei absolute. Dar, în parşivenia ei proverbială, istoria avea să scurteze această bucurie, odată cu vieţile câtorva mii de participanţi la ea.

Căci marile puteri, având ocupaţiunea lor mintală la alte prostii, nu s-au sinchisit să recunoască în zbuciumatele serbări rurale voinţa de independenţă a unui popor nedreptăţit. Cât despre ruşi, care se aflau tolăniţi cu armata pe holdele Câmpiei Getice, treaba era clară. În rarele momente de trezie, Marele Duce Nicolae înţelegea că e greu să explici unui aliat militar de ce-i iei trei judeţe din Basarabia pradă de război, dacă luptele se dau în Bulgaria.

Aşa că, dezamăgit de viclenia semenilor săi cu repartiţie mai bună, românul anilor 1877 şi-a orientat speranţa spre ajutorul naturii, şi în special spre tradiţionalul său frate, codrul, deşi-i venea să ia câmpii. Ajutorul a sosit însă, neaşteptat, de la ape. Apele Dunării s-au umflat aşa de solidar cu independenţa, încât muscalii n-au putut să-şi treacă anatomia pe malul bulgăresc decât în iunie.

Între timp, Osman-Paşa nu stătuse cu mâinile-n şalvari, şi masase în jurul Plevnei ieniceri cât cuprinde. Aşa încât, atunci când pifanul pravoslavnic s-a năpustit la redută cu baioneta, veteranul musulman l-a umplut de schije, de gloanţe şi de nervi. După ce a repetat figura de două ori, Marele Duce a văzut că situaţia e groasă, în timp ce trupa e din ce în ce mai subţire.

Acest lucru l-a făcut să sune retragerea în pasul Şipka din munţii Balcani şi să ceară ajutor dinspre munţii Carpaţi. Astfel, la 19 iulie 1877, prinţul Carol primeşte celebra telegramă de la 19 iulie, în care, cu o satisfacţie greu de ascuns, descoperă propunerea de alianţă militară. Poporul român era invitat să treacă Dunărea cu cât mai multe arme şi bagaje, pentru a-şi cuceri singur, la Plevna, dreptul de a ceda marelui său aliat slav trei judeţe din Basarabia. (“Academia Caţavencu”, nr. 405/1999)

Citeste si articolele:

You can leave a response, or trackback from your own site.

Adauga un comentariu