Amintiri din perioada dictaturii mafiotului PSD-ist Adrian Năstase (II)

joi, decembrie 8, 2022 6:56

Adrian Nastase si Vladimir PutinSe spune că, cine nu-şi cunoaşte istoria, riscă să-i repete greşelile. Şi în România se vede cel mai clar acest adevăr. Deşi au furat şi au distrus tot vreme de peste trei decenii, PSD-iştii mafioţi continuă să fie votaţi de vreo 3 milioane de rătăciţi, pe fondul absenteismului celorlalte milioane de alegători, la fel de vinovaţi ca primii (poate chiar mai vinovaţi) pentru putregaiul ce domină clasa politică românească de astăzi.

Ei bine, din acel trecut horror, mai exact din anul 2004, în care dictatura PSD-istă apăsa greu această ţară, încă un episod. De data aceasta e vorba de plagiatorii ciumei roşii, ajunşi în funcţii prin metoda PCR (pile-cunoştinţe-relaţii), PCR-ul (Partidul Comunist Român) fiind bunicul PSD-ului mafiot, tatăl fiind FSN-ul = KGB-ul celui mai mare criminal de după decembrie 1989, Ion Iliescu (pe locul doi stă aşezat un alt mare criminal PSD-ist, Liviu Dragnea).

Plagiatorul Armand Chiriloiu şi Adrian Năstase au căutătura asemănătoare!

„Bună să-ţi fie inima, după cum îţi e şi căutătura!” – zice, înţelept, un vechi salut românesc. Inima şi căutătura lui Armand Chiriloiu sunt, vă asigur, în deplină consonanţă. Căutătura, faţa adică, nu o descriu. Ea se cere văzută. Merită! Despre inimă şi apucături, în cele ce urmează.

Pe Armand Chiriloiu o ţară întreagă nu-l cunoaşte, că nu avea de ce, dar îl va cunoaşte acum şi rău îi va părea. Îl cunoştea însă – şi asta era deja de ajuns pentru el – premierul Adrian Năstase, pe care, la o vânătoare de capre negre făcută în Argeş – acesta, ca şef de ocol, l-a ajuta să împuşte paşnicul ierbivor. Drept răsplată, Armand, pe care, repet, o ţară întreagă nu-l cunoştea, a fost numit şef al departamentului „vânătoare” din Regia Naţională a Pădurilor (RNP) Romsilva, Bulevardul Magheru, Bucureşti, adică în centru.

Adică a fost numit „specialist” discreţionar peste „tot ce mişcă-n ţara asta”, îmbrăcat în solzi, pene şi păr şi domiciliat sub „râul, ramul”. Numirea a făcut-o Ion Dumitru, directorul general al Romsilva, omul Danei Năstase, candidat (în 2004 – n.m.) de Dâmboviţa pentru Parlament şi subaltern al lui Petre Daea, actual ministru al Pădurilor, finul socrului lui Adrian Năstase, fin „care este” şi inteligent foarte.

În calitate de specialist şi autoritate publică, l-am văzut pe Armand Chiriloiu la Naţional TV, deloc În miezul problemei, ţinând partea ucigaşului de urşi Juan Carlos al Spaniei şi mijlocitorului ce crime asupra biodiversităţii Arpad Sarkany, de la Covasna, directorul firmei de pompe funebre zoologice Abies Hunting. Ţinând partea lor, dar nu şi piept lui Cornel Ivanciuc.

Dar marea vocaţie a lui Armand, pe care o ţară întreagă o va cunoaşte acum, este scrisul. Scrisul prin copiere atentă (inclusiv a greşelilor) a scrierilor altora. Adică plagiatul. Subsemnatul, în primăvară (primăvara lui 2004 – n.m.), am primit, prin poştă, textul ce avea să orneze paginille pliant despre Muzeul Vânătorii de la Posada. Text bine scris, documentat, semnat de Gabriel Cheroiu, redactor-şef al revistei Vânătorul român (cunoscut scriitor de literatură cinegetică, autor al truditei şi reuşitei O istorie a literaturii cinegetice române).

Am regăsit textul amintit în numărul 2, pe iulie-august 2004, al făcăturii Pădurea şi Viaţa, publicaţie editată pe bani publici de către RNP Romsilva. Revista – prezentată drept „periodic de cultură şi informaţie silvică” – înlocuieşte Universul pădurii, care timp de doi ani, 2002 şi 2003, a făcut cultul premierului Adrian Năstase. Acum ea are în colectivul redacţional o lungă listă de „dringi, confdringi şi profdringi”, începând cu Ion Dumitru şi terminând cu Ioan Milescu, decanul Facultăţii de Silvicultură Suceava.

Am găsit textul lui Gabriel Cheroiu, semnat însă de Armand Chiriloiu, sub titlul Muzeul Cinegetic Posada, publicat între paginile 50 şi 53. Plagiatul nu e unul rafinat, limitat la idei şi succesiune de teme. E unul prostesc, demn de un elev de clasa I, făcut cuvinţel cu cuvinţel, virguliţă cu virguliţă, aşa cum şade bine unui mărunt şef de ocol ajuns la Capitală.

În total să tot fie la 1.500 de cuvinte. Pesemne fercheşul ingineraş, al cărui chip se cere văzut, să fi fost felicitat de admiratoare pentru fineţea documentaţiei şi frazării din „istoricul clădirii muzeului”, unde detaliile de genealogie princiară abundă, ca şi pentru osârdia căutării prin biblioteci a acestora. „Curat murdar!”

Contactat telefonic, Gabriel Cheroiu, surprins, mi-a confirmat descoperirea. Ulterior a atras atenţia plagiatorului, oferindu-i şi o soluţie elegantă: inserarea unei notiţe în revista următoare, incriminând o greşeală de tipar la numele autorului. Plagiatorul însă n-a consimţit la pierderea gloriei literare, fiind pe cai mari, adică pe urşii mari pe care-i va ucide în viitor protectorul său, candidatul la preşedinţie Adrian Năstase. (Nicolae R. Dărămuş, „Academia Caţavencu”, nr. 674/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu