Biserica Ortodoxă Română (BOR) – numele întunericului în care este ţinută România de către popii lacomi, corupţi şi ticăloşi

luni, iunie 27, 2022 18:18
Posted in category Mass-media

ReligieReligia – o afacere, o maşinărie criminală

Sute de milioane de oameni au fost ucişi doar pentru că erau diferiţi. Diferiţi din punct de vedere religios.

Sute de milioane oameni au fost ucişi în războaiele religioase.

Sute de milioane de oameni au fost ţinuţi în întuneric de popii lacomi şi criminali, care se autoproclamau trimişi unui Zeu pe Pământ.

Minţile luminate ale Terrei au fost ucise doar pentru că nu credeau în aberaţiile Bisericii.

Şi astăzi în lumea musulmană mai sunt ucişi oameni în numele lui Mahomed, “profetul” criminal.

O biserică lacomă (BOR), nişte secte demonice (neoprotestante) şi nişte catolici urmaşi ai papilor criminali ţin România în întuneric, blocând orice cale de progres.

Afacerile Bisericii trebuie impozitate!

Religia trebuie eliminată din învăţământul public!

Acordarea de fonduri pentru construcţia de biserici şi catedrale trebuie oprită!

Vrem spitale, nu catedrale!

Vrem un stat laic, nu un stat religios-criminal!

Vrem judecarea popilor corupţi şi criminali, la fel ca a oricărui muritor!

Vrem egalitate în faţa legii, pentru toţi cetăţenii ţării, inclusiv pentru cei în sutane!

Liberte, fraternite, egalite! Şi muie BOR! Multă muie!

Şi un exemplu din 2004, legat de BOR-âţii neamului românesc.

Episcopia Giurgiului – o eparhie de buzunar în care bântuie Sfântul Fantoma

Dacă ţi se face sete de-o agheasmă sau ai poftă de o prescură înainte de a trece peste Podul Prieteniei, în drum spre Mediterana, şi te opreşti în Giurgiu, n-o să găseşti (în 2004 – n.m.) un singur om să-ţi spună unde dai de episcopie, cu atât mai puţin de episcop. E ca şi cum te-ai trezi întrebând în Roma de Vatican şi lumea s-ar uita la tine ca la un nebun, dând din umeri că n-a auzit.

Există oare vreun motiv pentru care giurgiuvenii n-au auzit că în oraşul lor există de patru ani (din 2000 – n.m.) o ditamai episcopie? Dar oare există o episcopie a Giurgiului, aş cum ar putea susţine făra ezitare oricine din Patriarhie, de la baba care vine lumânări până la Preafericitul în persoană? Se pare că nu.

Formată din două protopopiate, dintre care unul îşi are sediul în Bucureşti, deci formată dintr-un singur protopopiat, Episcopia Giurgiului are o istorie scurtă, dar plină de învăţăminte. Povestea naşterii şi inutilităţii ei este legată de marele şi deja celebrul Teodosie, acum (în 2004 – n.m.) arhiepiscop cu drepturi depline şi, speră el, viitor patriarh.

Bun, deci unde rămăsesem? A, da, în anul 2000 spre toamnă, când în mintea patriarhului Teoctist a înflorit o idee îndrăzneaţă. Având în vedere că Teodosie era din ce în ce mai zburdalnic şi mai arogant (coincidenţa nu e întâmplătoare, veţi vedea!) şi amintindu-şi de politica de transferare pe linie moartă a cadrelor de nădejde (ale Partidului Comunist Român – n.m.) prin acţiuni de promovare, s-a gândit să-i facă lui Teodosie o episcopie la Giurgiu. Să aibă şi el, nărăvaşul,unde să facă pe episcopul şi să se dea mare la gagici (ups, pardon, vă rog să mă iertaţi, am uitat că episcopii n-au voie la gagici).

Deci ţac, pac, pune Teoctist de un Sinod, trece actele prin el şi gata. Apoi, preafericit de reuşită, îi dă marea veste lui Teodosie care, înnebunit de oftică, îl sună pe Adelu (Adrian Năstase – n.m.) pe fix şi-l roagă să rezolve, că el nu se duce nici mort la încuiaţii ăia de giurgiveni, să-şi dea cariera peste cap.

E, şi aici începe nebunia. Încep telefoanele, memoriile, întâlnirile de taină, şuetele, toate cu un singur scop: Teodosie să scape din chingi şi să o taie spre zări mai promiţătoare. Orice, numai Giurgiu nu.

Sigur, ar fi avut un motiv să se mute pe malul Dunării, motiv legat de un domn părinte de care-l lega o aleasă prietenie. Dar ştiţi şi voi, uneori iubirea de prieteni nu face doi bani înaintea carierei.

Aşa că, în timp ce Preafericitul Teoctist se chinuia să-i facă loc de muncă la Giurgiu, Preazburdalnicul Teodosie trăgea sfori pe la Adelu să-i întârzie numirea şi să-l scoată din nevoi.

Însă hârtiile au început să circule. Într-o primă hotărâre din data de 25 ianuarie 2001, Consiliul Local Giurgiu atribuia în folosinţă gratuită pe o perioadă de 3 ani imobilul din strada Grasse nr. 4. Apoi, la presiunea Patriarhiei Române, adică a Preafericitului, care insistă şi printr-o adresă (4576/13.01.2001), Consiliul Local al municipiului Giurgiu adoptă o nouă hotărâre, mai de termen lung (36 din 22 februarie 2001), prin care imobilul din strada Grasse era oferit cu titlu gratuit pe o perioadă de 49 de ani, cu precizarea că dacă „în termen de 8 ani Episcopia Giurgiului nu va demara lucrări de investiţii pentru construirea unui sediu propriu va pierde dreptul de folosinţă gratuită”.

Dar, pentru ca partea cu hârtiile să fie OK, mai era nevoie ca Adrian Năstase (premierul României la acea dată – n.m.) să dea o Hotărâre de Guvern pe care însă o va semna, hă, hă, hă, tocmai în noiembrie (1.161 din 21 nov. 2001), prin care se aproba transmiterea imobilului din strada Grasse 4-6 din proprietatea statului în cea a Episcopiei Giurgiului.

Între timp, Teodosie era demult ditamai Tomitanul, fiind pus pe scaunul de arhiepiscop la 8 aprilie 2001. În condiţiile astea, Episcopia Giurgiului a rămas doar o amintire urâtă din viaţa lui Teodosie şi o înfrângere penibilă în viaţa lui Teoctist.

Suntem în 2004 şi episcopia n-are nici firmă la poartă, în curte cresc bălării şi caroserii de Dacii, iar giurgivenii stau ca proştii, inconştienţi că au episcopie a lor, zgâindu-se la sediul părăsit al acesteia, neştiind că înăuntrul ei ar fi putut locui Teodosie. Fost Snagoveanul, posibil Giurgiuveanul, actual (în 2004 – n.m.) Tomitanul.

Totuşi, preafericirea sa nu trebuie să se căiască: odată inventată Episcopia Giurgiului, se va găsi un fraier bun de trimis prim-secretar acolo. Dacă nu acum, atunci mai târziu. Nu strică s-o ai. Şi să mai zică cineva că popii nu se pricep la politică. Oalelei, ce se mai pricep. („Academia Caţavencu”, nr. 668/2004)

Citeşte şi articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu