Bucureştiul anului 2005, văzut de un ziarist român (I)
duminică, septembrie 3, 2023 11:24
Mici fragmente de neant din România anului 2005.
O nouă specie: blănosul de Mall
Băieţi, s-a format un nucleu de ţărănie la vechiul Mall, ceva de nedescris. Am început să mă simt tot mai prost când mă duc să văd vreun film. Ultima oară m-a umilit unul cu batic alb pe cap şi haină de blană de nu ştiu ce animal pe umeri. Arăta ca discipolul lui Fizz şi se învârtea printre copii la jocurile electronice. Ce naiba o fi vrut el să agaţe pe acolo, nu ştiu. Că la ce blană avea pe el, fetiţele alea de 6 ani îl duceau acasă doar ca să îi dea un castronel cu lapte.
O diminutivuţică
La Raiffeisen-ul unde mă duc eu de obicei să-mi plătesc o rată, una dintre funcţionare are un dulce obicei: diminutivizează tot ce prinde. „Vreţi să deschideţi un contuleţ?”, mă întreabă. „Vreţi să depuneţi bănuţii ăia?” Ei bine, nu! – o să îi zic data viitoare. Am de plătit o rătuţă. Sau chiar o rătuţulică! Daţi-mi un formulăluţ!
Ne ciudaţi ori nu ne ciudaţi?
Sunt tot eu, băiatul ăla care v-a tot povestit aici despre onanistul care îşi făcea de lucru, seara târziu, pe lângă bloc. Vreau să spun că nu l-am mai văzut, dar tot am rămas un pic marcat. Mi-era teamă când mergeam acasă şi, sincer, răsuflam uşurat când nu-l vedeam. (Evident, uşurarea mea era de alt tip decât uşurarea lui.) De Sărbători a dispărut, m-am speriat doar într-o seară, dar m-am liniştit când am văzut că era doar un tip – altul – care făcea pipi. Pe ultimul ciudat, ăla care se căca joi noaptea pe aleea blocului, l-am întrebat dacă nu vrae nişte hârtie şi l-am rugat apoi să tragă apa.
Mama, buda!
Şoferii din Săgeata Albastră (le zic aşa pentru că, nu ştiu dacă aţi observat, atunci când pleacă de pe loc chiar ai impresia că schimbă vitezele, ca la maşină) au trecut de la crispatul „Urmează staţia Constanţa şi oprim” la „Stimaţi călători, urmează staţia Constanţa cu peronul pe partea stângă. Vă urăm o zi bună şi vă mai aşteptăm la bordul Săgeţii Albastre”. Cel mai mult mi-a plăcut însă replica: „Îl rog pe şeful de ten de la vagonul 2 să verifice dacă s-a blocat cineva în toaletă”. Din păcate, nu au anunţat şi deznodământul, dar am văzut că lumea era curioasă, fremăta, aştepta veşti. E clar că timpul ar trece mai uşor cu un fel de teatru radiofonic la bord. („Academia Caţavencu”, nr. 682/2005)
Citeste si articolele:
