Cât de implicat a fost Stolojan în afacerea „Megapower”

sâmbătă, august 19, 2017 9:26
Posted in category Mass-media

Theodor StolojanAfacerea “Megapower” a pornit în 1990 de la geniala idee a domnilor Cristian Lazarovici, vicepreşedinte al unei sucursale a firmei VICOR-SUA, şi Robert Deutsch, profesor la Universitatea Stanford – California, ambii de origine română, aceea că România ar putea produce în America surse electronice de alimentare de tip AC-DC destinate echipamentelor de telecomunicaţii, tehnică de calcul şi electronică industrială. Obiective pompoase la care românii au pus imediat botul pe labele americanilor. La 31 octombrie 1990, documentele firmei mixte “Megapower Corporation” i-au fost prezentate secretarului statului California, divizia Corporaţii, pentru înregistrare. Actul de înfiinţare este semnat de Cristian Lazarovici şi Allan K. Austin din partea “Megapower” şi de Cornel Moldovan din partea IIRUC SA Bucureşti. Aşa a început afacerea mega-ţeapă, şlefuită cu pasiune de Guvernul român, cel care se angaja prin H.G. nr. 1203/4 noiembrie 1990 să asigure finanţarea investiţiei în societatea mixtă, prin credit bancar în valută obţinut de IIRUC SA.

Deşi exista binecuvântarea romano-fesenistă, găsirea unor surse de finanţare pentru proiect rămânea totuşi o problemă. S-au purtat discuţii cu mai multe firme şi bănci străine pentru a intra în “Megapower”: FMI, Banca de Dezvoltare cu sediul la Moscova, BERD – dar fără rezultat. Şi asta din cauză că suma solicitată – 12 milioane dolari – urma să fie transferată în SUA, într-un neant absolut. În această situaţie, uşor penibilă, ministrul Finanţelor (de atunci – n.m.), Theodor Stolojan, şi Vasile Baltag, secretar de stat la Industrii, prin Nota nr. 2365/5 din 26 aprilie 1991, propun Guvernului să avanseze sub formă de împrumut suma de 2,5 miliarde lei (la valoarea din 1991 – n.m.) firmei IIRUC SA, pentru cumpărarea a 12,4 milioane dolari SUA, în vederea finanţării companiei “Megapower Corporation SUA”. Nota este aprobată de prim-ministrul Petre Roman la 27 aprilie 1991. Expunerea de motive a Hotărârii este semnată de Victor Stănculescu, ministrul Industriei (cel care a dat ordin să se tragă la Timişoara în decembrie 1989 – n.m.), şi avizată favorabil de Eugen Dijmărescu, ministrul Economiei, şi de Victor Babiuc (mafiotul care a vandut pe nimic terenurile Armatei şi a distrus instituţiile de învăţământ militar – n.m.), ministrul Justiţiei, cu propunerea de “a nu fi publicată”.

În aceeaşi perioadă, când încă nu era clar dacă investitorul putea să fie un partener străin sau român, în care proiectul părea pus sub semnul întrebării din lipsă de surse financiare, a apărut iniţiativa, în principal a salariaţilor IIRUC Hurduc Dan, Damian Sorin şi Iosif Nicolae, de a înfiinţa o societate cu capital privat în România – Rompower SRL – care să continue proiectul “Megapower”. Prin sentinţa civilă nr. 1690/19 iunie 1991, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a admis cererea formulată de petiţionarii Damian Sorin, Hurduc Dan, Iosif Nicolae, Moldovan Corina, fiica lui Moldovan Cornel – director general la IIRUC SA, Deutsch Robert – fiul vicepreşedintelui Robert Deutsch din CA-ul “Megapower”, Baltag Mihai Tudor – fiul secretarului de stat Vasile Baltag, Cotar Aurica, Maieran Vlad Dan şi Stolojan Vlad, fiul ministrului de finanţe, Theodor Stolojan, prin care se înfiinţa SC Rompower SRL. Obiectul de activitate al acestei societăţi era absolut identic cu cel al companiei “Megapower”. Cum intenţiile oculte ale tinerilor asociaţi – acelea de a prelua afacerea “Megapower” – au fost descoperite şi supuse unei anchete, “Rompower” s-a dezintegrat în hău.

Firma “Megapower” a început să funcţioneze la 1 noiembrie 1991. În consiliul de administraţie au fost numiţi: Cristian Lazarovici – preşedinte executiv; Robert Deutsch – vicepreşedinte; Vasile Baltag – reprezentantul Ministerului Industriilor – preşedinte; Florin Georgescu, reprezentant Finanţe, şi Cornel Moldovan, din partea IIRUC – membri simpli. Deşi partea română deţinea pachetul majoritar al societăţii mixte, cel care făcea regulile şi avea pâinea şi cuţitul era Lazarovici. Depăşindu-şi sistematic mandatul, cheltuielile şi condiţia umană, acesta a plătit salarii anuale de câte 140.000 dolari preşedintelui şi 120.000 vicepreşedinţilor. De asemenea, plata a câte 80.000 dolari annual celor trei români – Hurduc, Damian şi Iosif – care s-au specializat în State a fost abuzivă. Ironia soartei a făcut ca doi dintre ei să-şi părăsească posturile şi să rămână în America. Mai mult, ei au şi intentat proces firmei “Megapower” la Tribunalul Santa Clara-California, pretinzând în mod nejustificat despăgubiri în sumă de 80.000 dolari pentru fiecare şi cheltuieli de judecată în sumă de 15.000 dolari.

După venirea lui Vlad Soare în fruntea Bancorex, se face o atentă verificare a afacerii “Megapower” şi se decide lichidarea ei. Aici intervine numitul Grigore Maimuţ, care este numit manager al firmei, însărcinat cu expedierea în ţară a arhivei companiei şi a aparaturii de “înaltă clasă”. Dl. Grigore Maimuţ, fost ofiţer al Miliţiei Economice, s-a înşurubat după 1990 în fascinanta lume a bancherilor. În foarte scurt timp ajunge director la sucursala Lipscani a Bancorex, alături de eclatanta Ana Capetti cu care avea să pună la cale debarcarea lui Răzvan Temeşan din fruntea ridată a Băncii. Primul dosar penal în care Grigore Maimuţ este inculpat îl reprezintă celebra afacere SANCA-BankCoop-Bancorex, explodată în 1996, şi care dezvăluia lumii splendoarea şi decadenţa structurilor de tip mafiot insinuate cu graţie în sistemul bancar românesc. Interesant este că, după declanşarea acestui scandal, concetăţenii noştri Dinulescu, Temeşan, Capatti, Răducan, Botezatu şi Udilă au fost arestaţi şi eliberaţi fără milă, în timp ce Grigore Maimuţ a fost avansat în funcţia de consilier al noului preşedinte al Bancorex, Florin Ionescu, infestat cu virusul SIE. De asemenea, Maimuţ a fsot uns reprezentant al Băncii la firma “Megapower” din SUA, în vitrinele căreia a pompat cu vigoare şi inconştienţă vreo 4 milioane de dolari. (“Academia Caţavencu”, nr. 365/1998)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

One Response to “Cât de implicat a fost Stolojan în afacerea „Megapower””

  1. Victor Babiuc, unul dintre hoţii din politica românească | A șaptea dimensiune says:

    decembrie 15th, 2018 at 20:22

    […] Cat de implicat a fost Stolojan in afacerea „Megapower” […]

Adauga un comentariu