A șaptea dimensiune

Jean-Francois Revel, Marea paradă. Eseu despre supravieţuirea utopiei socialiste

În această carte, Jean-Francois Revel scrie: “Nu vom înţelege nimic din disputa asupra înrudirii dintre nazism şi comunism dacă pierdem din vedere faptul că ele se aseamănă nu doar prin consecinţele lor criminale, ci şi prin originile lor ideologice. Sunt veri primari pe linie intelectuală.”

În volumul “Hitler m’a dit”, dictatorul se laudă: “Eu nu sunt doar cel care a învins marxismul (…) ci şi cel care l-a înfăptuit. Am învăţat multe de la marxism şi nu caut să ascund acest lucru.”

Revel demonstrează că Hitler a citit cu atenţie lucrarea lui Marx Contribuţii la problema evreiască (1943), unde tăticul comunismului scrie:
“Care este baza laică a iudaismului? Necesitatea practică, egoismul. Care este cultul laic al evreului? Mercantilismul. Care este dumnezeul lui laic? Banul.”

Hitler a ajuns să aplice evreilor soluţia finală sprijinit de teoria lui Karl Marx.

Revel citează apoi pe Lenin, de fapt primul mare criminal al secolului XX:
“Dictatura revoluţionară a proletariatului este o putere cucerită şi menţinută prin violenţa exercitată de proletariat asupra burgheziei şi sprijinită pe această violenţă, putere neîngrădită de nicio lege.”

Revel, după citatul de mai sus, continuă: “Dacă vom deschide Mein Kampf vom vedea că, în capitolul consacrat statului, Hitler se exprimă asupra acestui subiect în termeni aproape identici (cu cei ai lui Lenin – n.m.).” Şi atunci? Nu-ţi rămâne decât să te întrebi împreună cu academicianul francez:
“Ce valoare istorică şi etică poate avea necurmata evocare a genocidului nazist, dacă ea serveşte la acoperirea glasului celor care evocă genocidurile comuniste?” (Ştefan Agopian, “Academia Caţavencu”, nr. 561/2002)

Citeste si articolele:

• În comunism, sub teroarea Securităţii, acasă se vorbea în şoaptă
• Lucrare scrisă la istorie
• Coroana contra secera şi ciocanul
• Teze şi sinteze de la Paris
• Premiul Nobel pentru Excomunicare