Cum se fraudau alegerile în Ucraina, pe vremea când această ţară era colhoz rusesc

duminică, mai 14, 2023 14:24
Posted in category Mass-media

Ucraina protejează EuropaPe vremea când Ucraina era gubernie rusească, gulag al ruşilor criminali, se organiza un simulacru de alegeri în care nu conta cum vota omul de rând, important era, vorba lui Stalin (cel mai mare criminal al umanităţii), cine număra voturile.

În 2004, preşedintele mafiot al Ucrainei, Kucima, omul plantat acolo de criminalul Vladimir Putin, îşi dorea un nou mandat, iar pentru aceasta, vorba unui alt dictator comunist, Nicolae Ceauşescu, făcea totul în vederea realizării obiectivului propus de Moscova.

Ce s-a întâmplat mai exact la alegerile din Ucraina anului 2004, vedem într-o scurtă însemnare apărută în presa din România aceluiaşi an, 2004.

Votul, dolarii şi ucrainienii

Alegerile din Ucraina (din 2004 – n.m.) au fost anulate din cauza dimensiunii uriaşe a fraudei. I.C., student român, observator al alegerilor din ţara vecină pentru una dintre organizaţiile internaţionale, ne-a relatat câteva şmecherii ale mârlelor lui Kucima.

Cele mai vizibile au fost turismul electoral şi manipularea televiziunilor – dar astea le ştiţi, s-au întâmplat şi în România. Cea mai ingenioasă a fost inelul-pix cu care au fost dotaţi preşedinţii secţiilor de votare. Ucrainienii n-au votat (în 2004 – n.m.) cu ştampile, ci cu pixu’: ei bine, la numărarea voturilor, buletinele care purtau vestea proastă pentru omul lui Kucima erau anulate prin aplicarea a încă unui vot pe acelaşi buletin, vot pe care-l administra purtătorul inelului, cu partea pixoasă a acestuia.

Iar dacă e să vorbim despre şpagă, aici avem o poveste excelentă, care demonstrează că bugetul alocat fraudei a fost luat mult mai în serios decât l-au luat PSD-iştii în România (anului 2004 – n.m.). Întâmplarea a fost trăită chiar de amicul nostru român şi ea sună foarte simplu: I.C. a fost rugat să iasă din secţia de vot pe care o observa eaxct când trebuia să înceapă numărarea voturilor. Pentru această binemeritată pauză, i s-a oferit generoasa sumă de 500 de dolari (la nivelul anului 2004, când salariul mediu în România era aproximativ de 200 de dolari – n.m.). Evident, dolari produşi în democraţia americană. („Academia Caţavencu”, nr. 678/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu