Cursuri de literatură, autor Vladimir Nabokov
vineri, august 2, 2024 17:15
Pe cuvânt că nu vreau să vă aburesc, dar cartea asta este, sau ar trebui să fie, o răscruce în viaţa oricărui cititor de literatură responsabil.
Aproape că n-aş face altceva decât să citez din ea, atât de tare m-a încântat. Înainte de a o citi, parcă eram cumva răcit şi aveam nasul literar înfundat; respiram beletristic suficient cât să nu mă sufoc şi cât să merg fără să gâfâi de la o carte la alta.
Acum, treaba stă atât de diferit, încât aş putea să vă spun: mesteci Nabokov şi citeşti uşor. Pentru că, în aceste cursuri, tăticul literar al Lolitei, comentând capodoperele a trei mari literaturi (franceză, germană, engleză), face un fel de magisterat în care încearcă să arate studenţilor americani de la Wellesley şi Cornell (iar acum şi nouă) cum că literatura nu are nici în clin, nici în mânecă cu ideea tâmpită că ar fi un vehicul artistic pentru transmiterea de idei socio-politice, de aberaţii teziste sau de mari adevăruri existenţiale.
Literatura adevărată, aia prin care modelele şi revoluţiile artistice trec ca gâsculiţele prin ASE, este arta de a construi splendide lumi iluzorii care-ţi pun furnici tropăitoare pe şira spinării şi te aduc, ca pe un imigrant cu acte în regulă, în lumea nouă şi irepetabilă a autorului.
Şi-acum, ia ascultaţi aici: „Fiecare mare scriitor este um mare înşelător, dar însăşi natura este o arhicunoscută trişoare. De la simpla minciună a înmulţirii la sofisticata iluzie a culorilor protectoare la fluturi şi păsări, există în natură un sistem miraculos de vrăji şi viclenii. Prozatorul nu face decât să urmeze calea naturii.”
Şi încă una: „Un scriitor poate fi considerat povestitor, profesor sau vrăjitor. Un mare scriitor combină toate cele trei ipostaze, dar vrăjitorul din el predomină şi îl face un scriitor major.”
Cum s-a născut literatura? Păi, „s-a născut atunci când un băiat a apărut în valea Neanderthalului strigând „Lupul!” şi în spatele lui nu venea niciun lup”.
Şi un ultim gând cu care Tanti Literatura ar trebui să umble la gât: „Stilul şi structura sunt esenţa unei cărţi; marile idei sunt bune de dat la porci.” („Academia Caţavencu”, nr. 691/2005)
Citeste si articolele:
