Dan Voiculescu ne-a fript cu Institutul de Cercetări Alimentare (ICA)
duminică, iulie 28, 2024 16:50
Mai jos, un articol apărut în martie 2005, despre jaful practicat de fostul turnător al Securităţii comuniste, Dan Voiculescu, asupra avuţiei naţionale a României. Vor trece 9 ani de la apariţia acestui articol, unul dintre puţinele apărute în acea perioadă, până când, în 2014, Dan Voiculescu va fi condamnat la 10 de ani de puşcărie şi plata către statul român a sumei de 60 de milioane de euro, prejudiciul adus românilor de acest fost turnător la Securitate. Prin grija PSD = ciuma roşie, urmaşul Partidului Comunist Român şi al Securităţii comuniste, Dan Voiculescu va face mai puţin de 3 ani de puşcărie, din cei 10, şi nu va returna integral suma datorată statului român, stat care, sub cizma PSD, n-a fost niciodată cu adevărat interesat de recuperarea banilor furaţi de mafioţii din politică şi nu numai. Iată şi articolul din 2005.
Dan Voiculescu a avut mereu o orientare spre ciolan, drept pentru care a ţinut să-şi perfecţioneze ştiinţific aplecarea: a cumpărat, în noiembrie 2004 (în guvernarea PSD, adică a tovarăşilor de jaf – n.m.), Institutul de Cercetări Alimentare de la Băneasa. Pentru că, nu-i aşa, ciolanul e şi el alimentat, deci merită cercetat.
Achiziţia s-a făcut la 3,8 miliarde (de lei vechi; 1 leu actual = 10.000 lei vechi, n.m.), deşi „obiectul” valora peste 40. Şi s-a mai făcut printr-o licitaţie dubioasă. Afacerea este (era în martie 2005 – n.m.) în atenţia Direcţiei de Investigare a Farudelor din IGP (Inspectoratul General al Poliţiei – n.m.) şi a fost luată la puricat de un anume chestor Miclescu. Pe care ministrul Blaga (ministru de Interne în primul guvern Tăriceanu – n.m.), partener de guvern cu Dan Voiculescu (din primul guvern Tăriceanu, l-a început, a făcut parte şi „soluţia imorală”, vorba lui Băsescu, Dan Voiculescu – n.m.), l-a pensionat, după cum ne şoptesc nouă anumite surse.
De ce este (era în 2005 – n.m.) cercetat Dan Voiculescu de Direcţia de Investigare a Fraudelor din Poliţia Română
Fostul partid de guvernământ (PSD – n.m.) a mimat bine că luptă împotriva corupţiei. Când a mimat prost, clienţii PSD s-au trezit cu poliţia pe cap. Aşa cum a păţit Dan Voiculescu. Pentru modul fraudulos în care a câştigat licitaţia de privatizare a Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti, numit în continuare ICA. Pachetul de acţiuni al ICA a fost deţinut de Agenţia Domeniilor Statului. Agenţia şi-a propus să vândă acţiuni prin licitaţie publică cu strigare. Propunerea a fost aprobată de Consiliul de Administraţie al agenţiei, printr-o hotărâre emisă în iulie 2003. Oferta de privatizare a fost publicată în cotidianul Independent. Au depus oferte Grupul Industrial Voiculescu şi Compania Grivco a lui Voiculescu pe de o parte, iar pe de alta, Gheorghe Mencinicopschi, directorul general al ICA. Direcţia de privatizare a Ministerului Agriculturii a întocmit dosarul de privatizare şi caietul de sarcini. În caiet scrie că ofertanţii trebuie să deţină ca obiect de activitate, în afară de îndeletniciri agricole, şi specializări în cercetarea în domeniul industriei alimentare.
Activităţile agricole ale trustului Voiculescu se rezumă la Ciao, Darwin, prelucrarea lemnului, Din dragoste, creşterea bovinelor, Observator, comerţul cu minereuri, Jurnalul naţional, importul şi exportul produselor petroliere şi Antena 1. Specializările în cercetare în domeniul industriei alimentare sunt încărcările-descărcările de nave, Lucian Mîndruţă, fabricarea şosetelor şi a ciorapilor-pantalon, Tucă Şou, Crescent şi Alessandra Stoicescu. În august 2003, Corpul de Control al Ministerului Agriculturii a sesizat că grupul Voiculescu & Grivco nu respectă condiţiile impuse de lege privind privatizarea societăţilor ce administrează terenuri aflate în proprietatea publică şi privată a statului, cu destinaţie agricolă. În sensul că ICA nu figurează pe lista aprobată prin ordinul ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, publicată în scripturile Monitorului Oficial. În consecinţă, Corpul şi-a încordat muşchii şi a propus conducerii Agenţiei Domeniilor Statului să anuleze procedura de privatizare a ICA.
Şucărită în ultimul hal că este alungată de la împărţirea prăzii, societatea Grivco a acţionat în instanţă Agenţia Domeniilor Statului. Pe care a somat-o să reia procedura de privatizare a ICA. Până să se pronunţe instanţa, juriştii Agenţiei Domeniilor Statului au considerat că e bine ca procedura de privatizare a ICA să continue. Ofertanţii au fost invitaţi la sediul agenţiei, pe 12 noiembrie 2003, pentru desfăşurarea primei etape a procedurii de licitaţie cu strigare. Comisia de licitaţie a verificat plicurile sigilate. Le-a mirosit pe toate părţile. Miroseau bine, a hârtie virgină. Ora era 11,00. Afară erau 8 grade Celsius. În pomul din faţa geamului ciripeau şase vrăbii. Ilie Sârbu avea o pereche de testicule. Dan Voiculescu îşi privea ceasul de aur din trei în trei minute, după care se scobea în nas şi făcea biluţe. Comisia de licitaţie n-a constatat nicio neregulă. Dan Voiculescu şi-a băgat biluţa în batistă şi batista în buzunar. La ora 12,00, Corpul de Control al lui Ilie Sârbu (socrul mitomanului Ponta, ministrul Agriculturii în guvernul celei mai corupt premier de după 1989, puşcăriaşul Adrian Năstase – n.m.) a descoperit că Voiculescu are datorii neplătite de 40 de milioane de lei (probabil vechi – n.m.) , pe certificatul emis de Primăria Curtea de Argeş. Plus o droaie de alte obligaţii fiscale neachitate, la o sumedenie de creditori bugetari care chirăie să-şi recupereze banii pe holurile tribunalelor.
La 13,00, pe Voiculescu l-a luat cu sudoare rece. Şi-a scos biluţa din batistă şi a frământat-o nervos între policar, lung şi inelar. La ora 13,30, Corpul a declarat că societatea Grivco are o datorie de 5 miliarde de lei (vechi – n.m.) la bugetul de stat. Lui Voiculescu i-a stat inima. I-a căzut biluţa pe parchet. S-a aplecat s-o ridice, dar i s-a prelind printre deşte. S-a făcut verde, apoi şi mai negru. Afară a început să bată vântul. Vrăbiile s-au uşurat pe pervaz şi au tăiat-o în alt cartier. Voiculescu a despicat aerul cu palma dreaptă şi a scrâşnit din dinţi că şi-a achitat obligaţiile. Într-adevăr, debitul a fost decartat prin ordine de plată în 25 şi 26 august 2003. Atâta doar că Voiculescu a uitat să-şi ridice şi să depună certificatul de la Administraţia Finanţelor publice care să ateste că nu este un evazionist ordinar. Peste doar două zile, toate descoperirile Corpului de Control vor fi considerate simple mizilicuri. Dan Voiculescu este invitat să participe la licitaţie cu drepturi egale, alături de directorul ICA. Strigarea începe de la 3 miliarde de lei (vechi –n.m.) şi ajunge la 3,8 miliarde. La ultima strigare răspunde doar Grivco. Obligaţia câştigătorului este să investească minim 100.000 de euro în dezvoltarea societăţii.
În preţul de ofertă a Administraţiei Domeniilor Statului nu este inclusă însă reevaluarea clădirilor Institutului de Cercetări Agricole. Este vorba despre o jumătate de hectar în suprafaţă construită. Plus de asta, la stabilirea preţului nu s-a calculat nici valoarea de piaţă a terenului de incintă al ICA, în suprafaţă de 3,7 hectare, din Băneasa, strada Gârlei nr. 1. Din acest teren sunt revendicaţi cu acte, de foştii proprietari, aproape 3.000 de metri pătraţi. Nu s-a calculat nici valoarea clădirilor din staţiunea Buşteni şi din Bucureşti, aflate în proprietatea ICA.
Valoarea de piaţă a clădirilor şi terenului bate spre cifra de 40.000.000 de euro!
Administraţiei Domeniilor Statului a făcut jocurile în aşa manieră, încât adevăratul patrimoniu al ICA să fie pierdut printre hârţoage, iar ICA să fie adjudecată de Voiculescu, cu nici 4 miliarde de lei (vechi, adică 400.000 de lei actuali = 80.000 de euro, n.m.)
La sfârşitul zilei de 24 noiembrie 2003, Administraţiei Domeniilor Statului a bătut laba cu Voiculescu şi a perfectat contractul de vânzare. Dosarul de privatizare prevedea că noul proprietar al ICA se obligă să menţină obiectul de activitate al acesteia, până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor. După semnarea contractului, administraţia a considerat că Grivco face excepţie de la regulă şi este degrevată de o asemenea răspundere dezonorantă.
În momentul în care jocurile au fost făcute în favoarea liderului PUR (Partidul Umanist Român, creat de securistul Dan Voiculescu în acei ani, de fapt o anexă a PSD = ciuma roşie – n.m.), fostul şi viitor aliat al PSD, meciul s-a mutat din ograda Administraţiei Domeniilor Statului în curtea Poliţiei Române. Mai precis, în biroul chestorului de poliţie Aurel Miclescu, şeful Direcţiei de Investigare a Fraudelor. Ofuscat în ultimul hal pentru că i-a fost aruncată munca la gunoi, Corpul de Control a venit personal cu dosarul în dinţi la Miclescu. La 27 octombrie 2004, pe ultima sută de metri a fostului partid de guvernământ (PSD – n.m.), Miclescu a cerut Corpului de Control documente suplimentare, pentru a-şi putea continua cercetarea: dosarul de privatizare şi caietul de sarcini al ICA; raportul de evaluare simplificat, întocmit de Direcţia de privatizare a Administraţiei Domeniilor Statului; oferta de vânzare a ICA, publicată în Independent; ofertele lui Voiculescu & Voiculescu şi cea a directorului ICA; nota prin care Corpul de Control al Ministerului Agriculturii a propus conducerii Administraţiei Domeniilor Statului să suspende procedura de privtizare a ICA, pentru nerespectarea legii.
Alegerile l-au surprins pe chestorul Miclescu gata să-l răpună pe Voiculescu şi să-i confişte bomboana din Băneasa, adjudecată în condiţii mai mult decât frauduloase. Rezultatul alegerilor l-a surprins pe Tăriceanu (premier – n.m.) partener de coaliţie cu Voiculescu, Blaga, ministrul de Interne, l-a surprins pe chestorul Miclescu depăşit de evenimente şi ca atare l-a pensionat în februarie 2005. Miclescu s-a surprins vorbind singur, pentru Evenimentul zilei: „Toată viaţa am făcut poliţie economică. Acum sunt în concediu medical, pentru că am probleme cu diabetul. Cu câtva timp în urmă, mi-am înaintat cererea de pensionare.” Ministrul Flutur (al Agriculturii – n.m.) s-a surprins că, dacă dă în Voiculescu, îi ies cucuie în cap coaliţiei, şi dacă dă în coaliţie, îşi dă cu stângu-n dreptu’. Ca atare, a pus sub obroc dosarul privatizării ICA, pentru a nu deranja înalte interese de partid şi de stat. În acelaşi timp, s-a surprins dând ordine ca nicio autoritate de control să nu umble la dosar. Obrocul s-a enervat şi a venit la Academia Caţavencu, unde s-a predat singur, scoţând de sub el dosarul privatizării ICA, ascuns de Flutur. („Academia Caţavencu”, nr. 690/2005)
Citeste si articolele:
