Decembrie 1989 – made in Romania

luni, decembrie 23, 2024 8:55
Posted in category Istorie

Revoluţia Română, decembrie 1989Pe 21 decembrie 2024, s-au împlinit 35 de ani de când dictatorul comunist Nicolae Ceaușescu a convocat un miting de adulație, care s-a transformat în unul de protest al oamenilor și de solidaritate cu Timișoara.

Ceaușescu s-a identificat emoțional, psihologic şi ideologic cu Stalin. 21 decembrie era ziua de nastere a „corifeului stiinţei”. Generalul politruc Nicolae Ceauşescu era la Moscova în martie 1953, „student” la Academia Militară „Frunze”.

A facut de gardă la catafalc. Împreună cu Dej, Groza şi Sadoveanu. În 1956, cand cei ispitiți de revizionismul Hrușciovist s-au lepădat de defunctul tiran, Ceaușescu și-a reafirmat admirația pentru Stalin ca teoretician marxist: „Eu nu mi-am scos, ca alţii, din bibliotecă scrierile lui Stalin”. Nici din bibliotecă, nici din minte.

Pentru protejatul lui Dej, dictatura partidului unic era sacrosanctă. Orice abatere de la acest absolutism monopolist, orice contestare a „rolului conducator”, era o inadmisibilă şi impardonabilă erezie. Iar în logica stalinistă, erezia însemna trădare.

Când i-a luat locul lui Dej, Ceauşescu Nicoale a promis o conducere colectivă. Evident, a fost la fel de „colectivă” precum aceea a idolului sau acum abjurat, Gheorghiu-Dej. Orice fisură în monolitul despotic era pentru el o celulă canceroasă.

Pe Gorbaciov l-a urat din rărunchi. L-a denunţat ca „deviator de dreapta”. În decembrie 1989, satrapul de la Bucureşti era complet debusolat, rătăcit in labirintul propriilor obsesii. Nu mai pricepea nimic din ceea ce se petrecea, avea vedenii, insomnii, coşmaruri, pierduse orice contact cu lumea reală.

Era o piatră de moară de care, într-un fel sau altul, pasagerii vagonului românesc ai trenului internațional „Perestroika Expres” trebuiau să scape fară întarziere. Un scelerat decrepit, un somnambul posedat de propriile halucinații.

Istoria trebuie să tină seama de documente, de mărturii, să respecte şi să lumineze explicativ faptele, nu să servească unor interese apologetic-partizane. Comuniştii erau obsedaţi de rescrierea, deci de falsificarea istoriei pentru a satisface vanitățile unui lider ori ale altuia.

Este însă un fapt revelator că PCR (Partidul Comunist Român – n.m.) nu a putut să publice, vreme de decenii, o mult promisă istorie a sa. Se schimbau conducătorii, se schimba şi naraţiunea oficială despre trecut. Cum scria cândva Orwell, în totalitarism nimic nu este mai imprevizibil decât trecutul.

Agonia finală, a fost, din nefericire, însoţită de violenţă represivă, de masacrarea a peste o mie de oameni, de ceea ce unii numesc fratricid. Impostura (travestiul) noilor lideri aveau nevoie de acest camuflaj simbolic. Tocmai de aceea se agăţa Ion Iliescu cu disperare de legendele ţesute începând cu primele ore de după fuga din Bucureşti a cuplului dictatorial Ceauşescu. (Lady Mihaela pe X)
https://x.com/LadyMihaelaTarg/status/1870432614600896804

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu