Din perioada în care unii români chiar luptau cu PSD = ciuma roşie, nu emigrau sau se lăsau cumpăraţi

marți, mai 9, 2023 18:00

Miting anti-PSD

În noiembrie 2004, după 3 mandate şi peste 11 ani de domnie bolşevică în România, KGB-istul criminal Ion Iliescu pleca de la Cotroceni, iar mafiotul corupt, omul ruşilor, Adrian Năstase se pregătea să-i ia locul. Pentru aceasta, puşcăriaşul Adrian Năstase modifica, prin fraudă, Constituţia României în 2003, astfel încât mandatul de Preşedinte al României devenea de 5 ani, în loc de 4 ani cât era până atunci. Doar şansa a făcut ca, la alegerile prezidenţiale din noiembrie/decembrie 2004, printr-o mobilizare exemplară a românilor la vot, Adrian Năstase să piardă alegerile în favoarea lui Traian Băsescu. Altfel, Belarus scria pe noi.

Ei bine, după primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2004, văzându-se deja câştigător, mafiotul Adrian Năstase se pregătea de o lungă domnie, iar România se pregătea de o lungă perioadă întunecată, cu ziarişti ucişi, ameninţaţi, dispăruţi, şantajaţi, târâţi prin tribunale, ameninţaţi, cumpăraţi etc., după modelul dictaturii criminalului Vladimir Putin în Rusia. Aşadar, înaintea turului al II-lea al alegerilor prezidenţiale din România anului 2004, cel care practic ne-a salvat din ghearele oamenilor dictaturii criminalului Putin, un ziarist român trimitea o scrisoare deschisă KGB-istului criminal Ion Iliescu. Adevărurile din această epistolă sunt importante pentru o imagine reală a istoriei recente a României. Iată, mai jos, această scrisoare deschisă.

De ce rămân aici, pe ei şi pe poziţii

Motto:
„Poa’ să zbiere Hrebenciuc,
Eu în Congo nu mă duc!”

Stimate domnule Ion Iliescu,

Deoarece mă adresez dumneavoastră pe calea Internetului, voi ţine seama de acest fapt şi voi sări primele rânduri ale scrisorii mele, pentru că băieţelul de 7 anişori din vecini îşi mai aruncă ochii prin revista asta şi nu vreau să-l complexez pe viaţă.

Mai întâi aş dori să vă felicit pentru marele curaj şi stăpânirea de sine pe care le-aţi dovedit necandidând pentru a 4-a, a 5-a sau chiar a 6-a oară la funcţia de preşedinte al ţării, cu atât mai mult cu cât ştiu că aţi avut cum să o faceţi, dacă chiar aţi fi vrut neapărat (la zece ani de „domnie” se puteau schimba chiar şi trei Constituţii, nu una!).

Am aflat din presă că domnul Viorel Hrebenciuc – membru marcant al partidului din care fără onor acum faceţi din nou parte -, cu ocazia afişărilor rezultatelor exit-poll din data de 28.11.2004, a adresat următoarele cuvinte jurnaliştilor prezenţi la sediul PSD: „Acum puteţi emigra în Congo: Am câştigat alegerile!”.

Vreau să vă anunţ pe această cale că eu, unul, n-am să plec nicăieri. Pentru că nu mor nici caii când vor câinii, nici caprele când vor vecinii, domnule ex-preşedinte. Ştiu că poate v-ar conveni ca tinerii cu o astfel de atitudine deviaţionistă să părăsească România, iar politicienii să facă nestingheriţi ceea ce vor dânşii.

Recunosc că am fost şi eu tentat să plec, dar m-am gândit că mai bine ar fi să plece din ţară cei care oricum au conturi deschise prin Elveţia sau firme-fantomă prin Insulele Cayman. Eu nu pot să vă spun exact cine sunt ei; dumneavoastră însă îi cunoaşteţi; timp de zece ani aţi avut pârghiile legislative în mână pentru a-i pedepsi.

Şi să ştiţi că mai sunt încă destui ca mine, care nu îi vor scăpa din ochi şi nu se vor lăsa nici intimidaţi, nici izgoniţi şi nici călcaţi în picioare de către politicieni, indiferent cu ce culoare îşi vopsesc ouăle.

Sunt conştient că, în ochii unora, eu nu însemn decât poate o pietricică în drum, care se poate îndepărta cu o simplă lovitură de picior; cu toate acestea, uneori chiar şi o pietricică poate schimba multe lucruri, în momentul în care îţi intră în pantof sau – că aveţi şi dumneavoastră o vârstă şi sunteţi mai sensibil la lucrurile astea – o ai la rinichi.

Mai am o ultimă rugăminte la dumneavoastră, domnule Iliescu. Sper că de acum înainte să terminaţi cu mascarada şi circul mersului la biserici, pupatului icoanele şi bătutului crucilor până la genunchi; pe de-o parte, chiar nu mai aveţi nevoie să jucaţi teatru, iar pe de altă parte, vă înţeleg perfect ateismul. Pentru o persoană cu trecutul dumneavoastră, chiar şi numai ideea că va exista cândva poate un moment în care veţi sta faţă în faţă – dar nu la acelaşi nivel, vă asigur – cu persoane ca Elisabeta Rizea, Călin Nemeş, Corneliu Coposu şi mulţi alţii ca ei – nici nu mai zic de o eventuală Judecată de Apoi! – , această simplă idee poate produce grave tulburări de digestie, tulburări care la vârsta dumneavoastră sunt total contraindicate.

Eu personal consider că ne-aţi şi v-aţi mâncat prea mult nervii pentru ţara asta; meritaţi şi dumneavoastră să mai luaţi o pauză, sub forma unei pensii, de exemplu. Şi nu uitaţi un lucru: să zâmbiţi mereu, domnule Iliescu. E singura trăsătură pe care aţi avut-o în comun cu acest popor.

Fără nicio stimă,
B.N.

P.S. Ca să vedeţi că vorbesc foarte serios în ceea ce priveşte încăpăţânarea mea de a rămâne în ţară, vă anexez o copie a vizei mele de imigrant în Canada, viză pe care, deşi am obţinut-o, n-am onorat-o (după cum se poate observa, nu conţine nicio ştampilă de intrare în Canada) şi care a expirat deja în acest an. („Academia Caţavencu”, nr. 678/2004)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu