Dragostea n-are nicio logică
joi, iulie 21, 2022 16:42Justus Noll, Ludwig Wittgenstein & David Pinsent
„Lumea este tot ce se întâmplă.” Cu această propoziţie îşi începe Ludwig Wittgenstein celebrul Tractatus logico-philosophicus, singura lucrare pe care a publicat-o în timpul vieţii (1889-1951), nu foarte scurtă, totuşi.
Când s-a născut era, pur şi simplu, copilul uneia dintre cele mai bogate familii din Austro-Ungaria şi habar n-avea că într-o zi va deveni „una dintre cele mai stranii figuri filosofice ale secolului XX”.
A crescut fericit şi, într-o zi, familia a hotărât că Ludwig e tocmai copt pentru a pleca la Manchester pentru a-şi continua studiile de inginerie. Asta se întâmpla în 1911. Acesta este momentul pe care Justus Noll l-a ales pentru începutul cărţii sale, în care reconstituie anii petrecuţi de Wittgenstein în Anglia şi ceva după, anii de război.
În 1912, eroul cărţii renunţă la inginerie şi se mută la Cambridge pentru a studia logica şi matematica cu deja celebrul Bertrand Russell. La Cambridge, Ludwig îşi descoperă extraordinarele calităţi de logician, dar şi atracţia irezistibilă pentru bărbaţi. Drept pentru care se îndrăgosteşte de un coleg, David Pinsent, care studia şi el matematica.
Cum la Cambridge să fii homosexual era ceva banal, dragostea celor doi ar fi putut merge lin, într-o deplină mulţumire de ambele părţi. Că n-a fost chiar aşa, vina o poartă Ludwig, care, cu mintea incendiată de preocupările logico-semantice, se comportă ca un amant cel puţin excentric.
Totul se va sfârşi din cauza războiului mondial (primul). Ludwig se va duce să lupte alături de ai săi (Puterile Centrale) ca simplu soldat şi să scrie la tratatul său, David va lucra ca mecanic şi pilot de încercare într-o fabrică de avioane. Nu se vor mai vedea niciodată dintr-un motiv destul de banal: David moare prăbuşindu-se cu avionul pe care îl pilota.
După război, Ludwig îşi publică tratatul care îl va face celebru şi, convins că a rezolvat toate problemele filosofiei, îşi cedează averea (imensă) surorii sale şi se retrage la ţară ca simplu învăţător.
În 1929, se întoarce la Cambridge pentru a-şi susţine doctoratul şi o ia cu filozofia de la capăt. Dar asta e altă poveste. (Ştefan Acopian, „Academia Caţavencu”, nr. 669/2004)
Citeste si articolele: