A șaptea dimensiune

1807 este anul lui Constantin Ipsilanti, adus pe tronul Munteniei de aliotmanul rusesc. Ciolavecii îl ţin la mare preţuire pe domnul acesta trândav şi parfumat care, pentru un capriciu politic, şi-a abandonat desfrâul dintr-un palat poleit din Petersburg. Costică, la rândul lui, e nerăbdător să ia parte la istorie, lucru care se reflectă imediat într-un […]

Până la urmă, dezamăgiţi că n-au găsit un nod în papură acceptabil, ruşii pornesc pur şi simplu la război. La 22 noiembrie 1806, trupele ţarului intră în Moldova prin patru locuri simultan, cum de altfel vor proceda şi trupele tătucului Stalin, 140 de ani mai târziu. Rând pe rând, în mâna hoardelor de la răsărit […]

Deşi pare incredibil, Ţările Române au avut un rol decisiv în războiul ruso-turc. Războiul, programat să înceapă în 1806, cum a şi început, zăcea blocat într-o perioadă preliminară de pace, deoarece îi lipsea pretextul de începere. Ţarul spumega în luxoasele-i palate din cauză că turcii tergiversau conflagraţia printr-un comportament superpoliticos. Ei bine, în această criză […]

La 24 august 1806, după fuga prosperă a lui Constantin Ipsilanti la Petersburg, pe tronul Munteniei e numit Alexandru Sutzu. Noul domn îşi începe însă mandatul cu o pauză de trei luni, pentru a observa, de la adăpostul palatului din Stambul, principalele pericole potenţiale. Pericolele potenţiale nu se lasă prea mult aşteptate şi iau chipul […]

Constantin Ipsilanti n-a lăsat însă realizările domniei doar pe seama calamităţilor naturale, ci a pretins şi ajutor omenesc. Vinăriciul, dijmăritul şi oieritul sunt cele mai banale forme de manifestare a acestui ajutor. Formele ceva mai complicate iau chipul şi greutatea dărilor serioase, ale zaherelor cu repetiţie şi ale birului multiplicat. Câştiguri frumoase i-au rezultat domnului […]

Domnia lui Constantin Ipsilanti în Ţara Românească începe frumos, cu un cutremur de pământ. Deşi arhitectura vremii nu îngăduia clădirilor să se exprime pe verticală decât până la nivelul omului călare, totuşi ambiţiile industriei de chirpici au fost prăvălite în ţărână, odată cu cele mai mândre cocioabe ale Capitalei. Ipsilanti nu se lasă însă îmbătat […]

Prin toamna lui 1801, gospodarii Valahiei trăiau cu intensitate o incertitudine pirotehnică. Aproape zilnic, la capătul sprintului de seară cu pruncii la subraţ, oamenii se uitau peste umăr la grajdurile în flăcări şi încercau să ghicească după silueta călăreţilor incendiatori cine le prăda agoniseala de astă dată: pasvangii sau cârjaliii? Dar, dată fiind depărtarea impusă […]