A șaptea dimensiune

Constantin Ipsilanti n-a lăsat însă realizările domniei doar pe seama calamităţilor naturale, ci a pretins şi ajutor omenesc. Vinăriciul, dijmăritul şi oieritul sunt cele mai banale forme de manifestare a acestui ajutor. Formele ceva mai complicate iau chipul şi greutatea dărilor serioase, ale zaherelor cu repetiţie şi ale birului multiplicat. Câştiguri frumoase i-au rezultat domnului […]

Domnia lui Constantin Ipsilanti în Ţara Românească începe frumos, cu un cutremur de pământ. Deşi arhitectura vremii nu îngăduia clădirilor să se exprime pe verticală decât până la nivelul omului călare, totuşi ambiţiile industriei de chirpici au fost prăvălite în ţărână, odată cu cele mai mândre cocioabe ale Capitalei. Ipsilanti nu se lasă însă îmbătat […]

Prin toamna lui 1801, gospodarii Valahiei trăiau cu intensitate o incertitudine pirotehnică. Aproape zilnic, la capătul sprintului de seară cu pruncii la subraţ, oamenii se uitau peste umăr la grajdurile în flăcări şi încercau să ghicească după silueta călăreţilor incendiatori cine le prăda agoniseala de astă dată: pasvangii sau cârjaliii? Dar, dată fiind depărtarea impusă […]

Pe 11 februarie 1799 întră în scenă Alexandru Moruzi, recidivist la tronul Valahiei şi complice la infracţiunea de jaf exagerat, consumată în mandatul anterior. Părtaş la siluirea populaţiei i-a fost atunci celebrul Pasvan Oglu, actualmente competitor hotărât în biznisul cu bir. Primul gest al lui Moruzi este tipic fanariot: îi decartează lui Pasvan 75 de […]

Ghinionul lui Costantin Hangerli, domnul fanariot al Munteniei, s-a numit Pasvan Oglu. Acest rebel, fără altă cauză decât jefuirea zonei de sud a Munteniei, sfida pur şi simplu administraţia de la Bucureşti, ba chiar şi pe cea de la Stambul, diminuând periculos birul cuvenit sultanului. Şi dacă pentru alte defecţiuni economice găsea o oarecare înţelegere, […]

Constantin Hangerli e unul din marile modele ale galeriei fanariote. Crescut şi îmbogăţit la şcoala marilor hoţii de pe Bosfor, Costică vine pe tron în decembrie 1797, cu un chef de muncă ceva de speriat. În iulie 1798, prostimea se trezeşte cu capul prins în jug: trei biruri mari – oieritul, dijmăritul şi tutunăritul – […]