Meditaţii la botul Kalaşnikov-ului
sâmbătă, octombrie 5, 2024 10:47Bernard-Henri Levy, Reflecţii asupra războiului, răului şi sfârşitului istoriei
Aşa cum îi percepem îndeobşte, filosofii sunt nişte filfizoni îmbuibaţi cu concepte, nişte simandicoşi cu capul în nori, incapabili să se descurce în cele mai banale situaţii ale vieţii. Iar cât priveşte turismul lor preferat, a face naveta de la un simpozion la altul e singura modalitate de a se smulge din biblioteci ca să mai vadă şi ei lumea.
Cam la asta mă gândeam înainte de a mă apuca să citesc reportajele meditative, incluse în titlul amintit mai sus, ale lui Bernard-Henri Levy, un filosof francez de tip nou, care a plecat pe urmele lăsate de războaiele vremurilor noastre (vremurilor până în 2005 – n.m.) pentru a le înţelege logica şi a-şi verifica norocul. Ba chiar pentru a şi-l forţa la limită, aş zice.
Haideţi, de curiozitate, să vă spun pe unde era să-şi lase oasele gânditorul nostru în nebuna lui sete de cunoaştere. Păi, prin nordul Sri Lankăi, unde s-a dus să vadă care-i treaba cu tigrii tamili, naţionaliştii hinduşi care-şi trag pe ei o vestă de dinamită şi se-aruncă direct în Nirvana ca să scape de budişti şiu de lanţul reîncarnărilor.
Iată ce-i povestea, faţă către faţă, o tânără tamilă care se antrenase pentru a deveni kamikaze: „Femeile de genul meu, adică acelea care nu mai erau virgine, erau învăţate să petreacă o zi întreagă cu o grenadă în vagin. Ni se punea în spate o copie a vestei-sinucigaşe, pe care o concepuse însuşi şeful (Velupillai Prabhakaran) după ce văzuse la cinematograf un film cu Rambo”.
Să trecem acum în Burundi, pe şoseaua dintre Bujumbura şi Rutana, unde fuseseră măcelăriţi reprezentantul olandez al programului alimentar al ONU şi chilianul venit de la UNICEF. Bernard-Henri Levy ţine morţiş să plece şi el pe şoseaua asta, iar ghidul e de acord, cu condiţia să meargă sâmbăta. Pentru că sâmbăta criminalii hutu din FNL (un front ceva, acolo, cum a fost la noi FSN – n.m.) nu omoară copilaşi, nu dau foc, nu violează, nu ucid străini şi asta pentru că sunt adepţii unei confesiuni adventiste de ziua a şaptea care, sâmbăta, le recomandă odihnă şi abstinenţă.
Vă zic, chiar dacă „Istoria s-a oprit în Burundi”, merită să vă pierdeţi câteva ceasuri cu cartea asta. („Academia Caţavencu”, nr. 693/2005)
Citeste si articolele: