A șaptea dimensiune

Organizaţiile de masă. Uniunea Tineretului Comunist

Un Leviathan organizatoric

Într-un stat totalitar, partidul comunist îşi disimulează statutul de partid-unic prin intermediul unei vaste, dense şi complicate reţele de organizaţii menite a cuprinde cât mai mult din populaţia ţării. Este vorba despre ceea ce ideologia comunistă numeşte „organizaţii de masă”. Lenin a fost primul care, în 1902, în faimosul text programatic „Ce-i de făcut?”, a distins [...]

Citeste mai mult...

Prietenul lui Tăriceanu, S.R. Stănescu, în lipsă de alte preocupări, apare tot mai des la TV pentru a ne explica nouă ce “ilegalităţi” mai pune la cale preşedintele României şi să plângă, cu lacrimi de crocodil, situaţia “jalnică” a României. Ceea ce uită acest ziarist fără o minimă deontologie profesională este şantajul ordinar pe care îl aplica ziarul “Ziua” (al cărui patron este) marilor firme din România anilor ’90 şi [...]

Citeste mai mult...

Destructurarea societăţii civile

O componentă esenţială a programului de instituţionalizare a regimului politic comunist în România a vizat restructurarea spaţiului public, implicit a actorilor care constituiau voci importante în cadrul acestuia. Dacă subordonarea ideologică a presei şi controlul asupra manifestărilor şi întrunirilor publice s-au realizat în contextul funcţionării Convenţiei de Armistiţiu, respectiv a acţiunilor de intimidare coordonate de către autorităţile [...]

Citeste mai mult...

În România, un act ilegal este pedepsit (se aplică legea) numai dacă, eventual, este mediatizat. Atâta vreme cât despre acel act – de corupţie, trafic de influenţă, încălcare a legii în general – ştiu doar câteva persoane, românul (care se naşte poet şi moare la “Ştirile ProTV de la ora 17”) ne se complică cu întrebări de genul “Este legal ceea ce fac?”.

De aici şi până la faptul că-n România nu controlează nimeni sectoare [...]

Citeste mai mult...

Iată trei sentinţe remarcabile, care arată că nici pe departe regimul comunist nu e condamnat, ci e chiar considerat legitim. I-au fost dictate lui Alexandru Mihalcea, fost deţinut politic.

Prima, rostită în 1959, la arestare, de către anchetatorul de securitate Constantin Voicu: “Când trebuia să ne ajuţi, n-ai vrut să ne ajuţi. Acum trebuie să suporţi consecinţele”. Făcea referire la faptul că Mihalcea nu a vrut să colaboreze cu Securitatea. Consecinţele au fost patru ani de detenţie, [...]

Citeste mai mult...

Până să ne confruntăm cu o situaţie gen Kosovo (se întâmpla în 2008-n.m.), deja avem în desfăsurare o întâmplare pur românească, ce are un iz antinaţional, amestecat cu o duhoare penală. În satul Nadăş, din Arad, locuitorii au fost obligaţi să se întoarcă în timp, cam pe la 1893. Deşi mulţi dintre ei n-au mers în viaţa lor decât cu RATA comunală, au beneficiat de data asta de o maşinaţiune a timpului, care i-a adus brusc în staţia din dreptul casei grofului Gross [...]

Citeste mai mult...

Destructurarea societăţii civile în România 1947-1949

Desfiinţarea şi „autodizolvarea” partidelor politice

Fragil din punct de vedere organizatoric şi lipsit de susţinere populară, Partidul Comunist Român a fost obligat în perioada 1944-1947 să adapteze strategia de front naţional, acceptând să funcţioneze în cadrul unui sistem politic multipartidist. Spre deosebire de celelalte state est-europene, în care competiţia politică era dezvoltată între [...]

Citeste mai mult...