Destructurarea societăţii civile în dictatura comunistă din România (II)
luni, martie 30, 2009 18:45Destructurarea societăţii civile
O componentă esenţială a programului de instituţionalizare a regimului politic comunist în România a vizat restructurarea spaţiului public, implicit a actorilor care constituiau voci importante în cadrul acestuia. Dacă subordonarea ideologică a presei şi controlul asupra manifestărilor şi întrunirilor publice s-au realizat în contextul funcţionării Convenţiei de Armistiţiu, respectiv a acţiunilor de intimidare coordonate de către autorităţile comuniste, din prima jumătate a anului 1947 a început şi procesul de eliminare a nucleelor instituţionale, asociative, care nu se puteau încadra în noua ordine politico-ideologică. Este vorba de toate acele structuri asociative care au funcţionat în România de până atunci, chiar şi în perioadele dictatoriale. Cum acestea erau create cu scopul de a agrega identităţi culturale, religioase, profesionale sau de a promova interese de grup, veneau în contradicţie cu forma şi substanţa societăţii imaginate de autorităţile comuniste, în care indivizii nu se puteau reuni decât în cadre puse la dispoziţie de autorităţi (în Constituţia din 1948, mai apoi în cea din 1952, respectiv în cea din 1965, cu modificările aduse ulterior, principalele drepturi şi libertăţi pentru cetăţeni, libertatea cuvântului sau cea de întrunire, urmau a fi exercitate prin punerea la dispoziţia oamenilor muncii a locaţiilor pentru desfăşurarea acestora). Or, într-un atare context, devenea evident că vechile structuri de reprezentare ale intereselor societăţii, în diversitatea lor, urmau să dispară, pentru a face loc acelor organizaţii de susţinere a politicii PCR, create în acest scop încă din 1944-1945: sindicale (cu reprezentarea muncitorilor sau ţăranilor, a diferitelor profesii), politice (Frontul Plugarilor, Uniunea Populară Maghiară, alte organizaţii de reprezentare a minorităţilor, femeilor – Uniunea Femeilor Antifasciste din România, continuată de Uniunea Femeilor Democrate din România –, tineretului – Tineretul Progresist etc), economice (economate), profesionale (uniuni de creaţie, asociaţii sportive, precum Sportul Popular) sau culturale.
Sub coordonarea autorităţilor poliţieneşti, din 1947 a început acţiunea de dizolvare a tuturor organizaţiilor şi asociaţiilor care contraveneau intereselor autorităţilor comuniste. Procedura, la fel ca şi în cazul partidelor politice, s-a dezvoltat pe trei direcţii. Una legală, prin care acestor structuri li se cerea relegalizarea, în acord cu prevederile juridice adoptate, prin care se făcea imposibilă continuarea activităţii până la acordarea acceptului autorităţilor. Cea de a doua, prin care aceste structuri erau catalogate ca fiind duşmănoase regimului şi erau interzise, liderii lor fiind implicaţi în procese spectacol care să ilustreze pericolul social pe care îl reprezentau (a se vedea cazul asociaţiilor de prietenie cu state occidentale, Marea Britanie, Franţa, Statele Unite sau Italia, procesele având loc până în 1951). Cea mai uzitată a fost însă procedura autodizolvărilor, coordonată de către structurile poliţieneşti ale statului. Început în 1947, acest proces prin care diverse asociaţii îşi încetează activitatea, a fost continuat până la începutul decadei următoare. Poliţia, jandarmeria, mai apoi Securitatea şi Miliţia, realizau descinderi la sediile legale ale acestor asociaţii, ridicau actele, reţineau pe cei responsabili, şi în urma anchetelor obţineau autodizolvarea formală a acestora. Diverse şi având un grad de reprezentare socială şi un impact public diferenţiat, structurile asociative dispăreau, lăsând locul noilor canale de organizare şi mobilizare socială, definite ideologic şi menite a realiza integrarea socială în cadrul a ceea ce autorităţile au imaginat a fi naţiunea socialistă. Pentru a realiza amploarea programului de distrugere a acestor nuclee ale societăţii civile – am identificat, până în prezent, circa 1000 de astfel de asociaţii desfiinţate 1:
Societatea Văduvelor pensionare de Ofiţeri din Judeţul Sibiu; Asociaţia Pensionarilor Publici; Asociaţia Solidară a Pensionarilor Civili din România; Asociaţia profesională a
1 Selecţia operată de noi a avut ca principal criteriu ilustrarea diversităţii asociaţiilor desfiinţate, locale şi naţionale, profesionale sau culturale etc.
ţesătorilor în bumbac în şi cânepă din România; Reuniunea vânătorilor – Valea Hârtibaciului; Uniunea Generală a Industriaşilor din România; Societatea Pantofarilor Patroni din Sibiu; Asociaţia „Surorilor de Caritate de Război”; Reuniunea meseriaşilor din Gherla; Societatea pentru exploatări forestiere2; Societatea Carpaţi, Cercul ieşenilor; Cercul bănăţean, Asociaţia Comercianţilor şi Industriaşilor de textile, îmbrăcăminte şi anexe din România; Clubul Regal; Asociaţia Română a Cinematografiştilor Amatori; Asociaţia „Veteranilor din războiul din 1887”; Aeroclubul Regal al României; Asociaţia generală a comercianţilor de coloniale, delicatese şi băuturi din România; Asociaţia Veteranilor din campania din 1913 – „Avântul Ţării”3, Societatea ofiţerilor de Rezervă „Mihai I”; Asociaţia Întreprinzătorilor de lucrări publice şi private; Uniunea Naţională a Foştilor Luptători Combatanţi – Drapelul Românesc; Asociaţia Virtutea Militară de Război; Asociaţia Pensionarilor Subofiţeri; Asociaţia „Tenis Club Român”4; Clubul Carpatin Român; Societatea de Înmormântare Dumbrava; Asociaţia depozitelor de medicamente din ţară; Jokey Club5; Asociaţia Luptătorilor de la Sărata-Porumbacu; Societatea Naţională de Gaz-Metan; Liga pentru Unitatea Culturală a tuturor românilor; Asociaţia Întreprinderilor Industriale din Arad; Asociaţia Centrală a Morarilor din România6; Asociaţia „Făuritorii României Mari”; Asociaţia „Ajutorul de înmormântare CFR” Buzău; Asociaţia funcţionarilor judecătoreşti7; Asociaţia Sportivă „Maraton”; Gruparea Sportivă „Danubiana”; Asociaţia de Ajutor Reciproc „Mişcarea”; Asociaţia Culturală Corală „Diana”; Societatea Muzicală Negru-Vodă8; Asociaţia Veteranilor de Război; Asociaţia voluntarilor Arad9; Clubul Filateliştilor; Asociaţia pentru ocrotirea orbilor; Asociaţia pentru creşterea vitelor Siementhal; Asociaţia profesională a meseriaşilor brutari10; Asociaţia Culturală Mihai Eminescu; Universitatea Populară Tulcea; Societatea de binefacerea „Sf. Fecioară Maria”; Clubul Călăreţilor Bucureşti; Clubul Civil de Lectură Buteni11; Asociaţia restauratorilor, hotelierilor şi cârciumarilor din Sibiu; Asociaţia invalizi, orfani, văduve, prizonieri, luptători; Asociaţia Româno-Americană; Asociaţia Româno-Cehoslovacă; Asociaţia Winston Churchill; Asociaţia Cercul Moldovenilor; Ateneul Popular- Ionescu Gion 12.
O atare trecere în revistă, chiar şi sumară, este edificatoare pentru efortul depus de autorităţi pentru distrugerea legăturilor societăţii româneşti cu valorile şi structurile interbelice, dar şi pentru eliminarea oricăror organizaţii care puteau să propună sau susţină idei sau interese contrare celor oficiale.
2 Vezi actele de dizolvare în ANIC, fond Direcţia Generală a Poliţiei, dosar nr. 109/1947.
3 Ibidem, dosar nr. 110/1947.
4 Ibidem, dosar nr. 111/1947.
5 Ibidem, dosar nr. 113/1947.
6 Ibidem, dosar nr. 114/1947.
7 Ibidem, dosar nr. 119/1947
8 Ibidem, dosar nr. 120/1947
9 Ibidem, dosar nr. 121/1947.
10 Ibidem, dosar nr. 122/1947.
11 Ibidem, dosar nr. 123/1947.
12 Ibidem, dosar nr. 125/1947.
Citeste si articolele:
Analiza dictaturii comuniste (XXIV) | A șaptea dimensiune says:
august 5th, 2015 at 13:38
[…] Analiza dictaturii comuniste (XXIII) […]
Analiza dictaturii comuniste (XXV) | A șaptea dimensiune says:
august 5th, 2015 at 13:44
[…] Analiza dictaturii comuniste (XXIII) […]
Analiza dictaturii comuniste (XXVI) | A șaptea dimensiune says:
august 5th, 2015 at 13:50
[…] Analiza dictaturii comuniste (XXIII) […]
Analiza dictaturii comuniste (XXVII) | A șaptea dimensiune says:
august 5th, 2015 at 14:00
[…] Analiza dictaturii comuniste (XXIII) […]
Analiza dictaturii comuniste (XXVIII) | A șaptea dimensiune says:
august 5th, 2015 at 15:18
[…] Analiza dictaturii comuniste (XXIII) […]