Justiţia de cacao din România
duminică, martie 29, 2009 8:48Până să ne confruntăm cu o situaţie gen Kosovo (se întâmpla în 2008-n.m.), deja avem în desfăsurare o întâmplare pur românească, ce are un iz antinaţional, amestecat cu o duhoare penală. În satul Nadăş, din Arad, locuitorii au fost obligaţi să se întoarcă în timp, cam pe la 1893. Deşi mulţi dintre ei n-au mers în viaţa lor decât cu RATA comunală, au beneficiat de data asta de o maşinaţiune a timpului, care i-a adus brusc în staţia din dreptul casei grofului Gross Iosif. Unde au coborât în postura de iobagi. Maşinaţiunea a funcţionat pe bază de ignoranţă. Şi a fost alimentată la instanţele Tribunalului Arad, care au conchis că urmaşii grofului au dreptul la la vreo 8.000 de hectare din terenul comunei, conform actelor din vechime.
Judecătorii arădeni s-au făcut că nu ştiu că terenurile grofilor au fost expropriate, că statul român a plătit la acea vreme despăgubiri grămadă pentru ele, că ulterior terenurile au fost oferite fie comunei, spre folosinţă generală, fie au intrat în posesia invalizilor de război, văduvelor şi copiilor rămaşi orfani în urma celor două războaie mondiale, ca o minimă recunoaştere a jertfei.
Reforma agrară din 1921, reforma agrară din 1945 şi vreo 300 de eroi căzuţi pe front le-au scăpat din vedere instanţelor arădene în acest caz. Ca să nu mai zic că o sumedenie de localnici s-au trezit că le vor fi luate şi casa, pe baza aceloraşi acte făcute pe vremea Imperiului Austro-Ungar. Nici nu e greu de înţeles cum de le-au scăpat atâtea detalii de ordin juridic. În suprafaţa de teren atribuită urmaşilor grofului Gross Iosif, vreo 4.000 de hectare sunt de pădure. Asta înseamnă în jur de 1.600.000 de arbori, care, în total, valorează peste 30.000.000 de euro. La asemenea sumă, şpaga este ameţitoare.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.10/2008
P.S. Să mai spună cineva că alianţa PNL + UDMR + PSD nu funcţiona la turaţie maximă în 2008, spre beneficiul unora. Mai mult, s-a aflat recent că toată creşterea economică a României din perioada 2000-2008 s-a bazat pe deficitul de cont curent (adică tot ce s-a produs în România a fost în continuă scădere, dar a fost compensat de masive importuri).
Citeste si articolele:
În România, legea-i pentru fraieri, iar Becali nu-i fraier | A șaptea dimensiune says:
iunie 3rd, 2016 at 19:27
[…] Justiţia de cacao din România […]