A șaptea dimensiune

În romanul “Noaptea de Sînziene”, de Mircea Eliade, există un personaj provenit dintr-o familie modestă, cu mulţi fraţi şi surori, care degustau doar din mămăliga unui ceaun imens, iar uneori şi aceasta lipsea. Ajuns într-o funcţie publică acesta a furat atât de mult din banii, evident, publici, încât a devenit foarte bogat. A fugit din România cu banii, copiii şi i-a crescut cu doică, le-a interzis să înveţe limba română, iar în familia sa meniul zilnic era echivalentul unui salariu de muncitor al României interbelice.

Cum realitatea bate, uneori, ficţiunea, multor parlamentari români li se potriveşte povestea, cu o singură deosebire: ei nu au fost nevoiţi să fugă din ţară. Cu o justiţie de rahat, parlamentarii de cacao votează în continuare cu patru mâini, fac trafic de influenţă promovându-şi rudele şi acoliţii în posturi publice călduţe, nu-şi declară averile, chiar dacă legea prevede acest lucru, ii doare-n cot de banul public, fac parte din tot soiul de consilii de administraţie, chiar dacă sunt incompatibili cu aşa ceva, chiulesc din Parlament după cum vor muşchii lor, dar nu sunt penalizaţi, îşi fac piaţa şi-şi vizitează rudele folosind maşinile de serviciu, îşi votează salarii şi pensii astronomice plus multe altele.

Iar toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă, precum în povestea de la început, nu exista un cizmar analfabet care să ne oblige pe toţi să facem foamea, într-o ţară cândva grânarul Europei.

Citeste si articolele:

• Ioan Becali – infractorul care aruncă cu flegme
• Aceşti infractori care ne-au guvernat sau ne guvernează (I)
• Cine stabileşte constituţionalitatea legilor în România democratică: foştii trepăduşi ai dictaturii comuniste
• Cum a furat mafiotul Liviu Dragnea banii judetului Teleorman
• Ce păţeşte un comisar de poliţie care ia şpagă? În ţările civilizate, ani grei de puşcărie, în lumea a treia, nimic