A șaptea dimensiune

Pe statui ce reprezintă personaje cu un trecut dubios. Este și cazul bustului Regelui Mihai, din Timișoara, despre care se poate citi ceva mai la vale. Personajul are ‘meritul’ de a fi un ‘curajos’. Cum altfel se poate numi un om ce a cedat șantajului rusesc, punând mai presus de interesul țării interesul personal. Ca orice rege de rahat, a fost printre primii care a spălat putina, atunci când situația României a devenit de cacao. Cu alte cuvinte, ‘merita’ din plin o statuie, din bani publici, mai ales într-o perioadă de criză.

A circulat zilele trecute pe net dialogul dintre Regele Mihai și mareșalul Ion Antonescu, cu ocazia loviturii de palat de la 23 august 1944 (puteți vedea dialogul ceva mai jos). ‘Curajosul’ Mihai părea mai deranjat de modul cum i se adresa Mareșalul decât de situația în care se găsea România. Voia respect, stimabilul. Și ce a făcut așa important pentru România pentru a merita respectul? Evident, nimic. Mihai I, cum îi spun unii, este un Nimic. Carol I și Ferdinand sunt marii regi ai Româneie. Mihai, din foarte multe motive, este personajul ce încheie în mod penibil regalitatea din România. Merită acesta vreo statuie? Normal că nu.

Iată și dialogul dintre mareșalul Ion Antonescu și Mihai cel ‘viteaz’.

Mareşalul: Să trăieşti, Majestate! (Se aude şi vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, aţi adus ţara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situaţie din care numai încetarea imediată a luptei şi gonirea germanilor din ţară, o pot salva.

Mareşalul: Majestatea sa se înşeală…

Regele: Mai întâi obişnuieşte-te să vorbeşti cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareşalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareşalul: Voastră, dacă vreţi.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareşalul: Astăzi sunteţi nervos.

Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineaţă m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ţi permit să-ţi arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele şi eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea ţării mele?

Mareşalul: Dar cine o sfărâmă?

Regele: Voi toţi şi când vă chem, nu aveţi timp pentru Regele ţării.

Mareşalul: Voiam să vă spun că vă înşelaţi dacă credeţi că salvaţi ţara printr-un armistiţiu.

Regele: Nu v-am chemat să-mi faceţi observaţii şi să vă daţi păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităţilor cu naţiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:

Mareşalul: Citeşte Domnule Antonescu şi vezi, crezi că Mareşalul poate trimite o telegramă ca asta?

Ică: Cine a făcut-o?

Regele: Ce vă priveşte? Dacă n-o daţi o dau eu.

Mareşalul: Cum vă puteţi închipui că Mareşalul poate trăda aliaţii germani şi a se arunca în braţele Rusiei?

Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemţii? Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României? Dacă e garanţia pe Milcov, pe Argeş, (strigând) pe Olt?

Mareşalul: Nu sunt surd. De ce strigaţi?

Regele: Ba eşti. Altfel ai fi auzit vuietul ţării. Scurt: Domnule Mareşal, dai telegrama sau nu?

Mareşalul: Nu! Aşa, nu!

Regele: Dar cum?

Mareşalul: Să iau contact cu Germania?

Regele: Ce e? Ne târguim aici, Domnule Antonescu?

Mareşalul: Mareşal Antonescu.

Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. De patru luni lucrez cu opoziţia să salvez ţara. Mă crezi, o ştiu bine, un copil bâlbâit şi prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele ţării şi al D-tale. Vreau să scap ţara şi (lovind cu pumnul în birou) nimeni şi nimic nu-mi poate sta împotrivă.

Mareşalul: Majestatea Voastră este tânăr şi fără experienţă.

Regele: Suferinţa este o experienţă.

Mareşalul: Nu poţi dispune de ţară dacă…

Regele: Sunt şeful armatei şi ordinul Meu a fost dat.

Mareşalul: (violent). Ce ordin? Ştie Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?

Regele: Mă ameninţi? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? şi D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu şeful D-tale?

Ică: Majestate, comiteţi o eroare şi o imprudenţă judecând astfel pe Mareşal.

Regele: D-ta dai sau nu telegrama?

Ică: D-l Mareşal trebuie să hotărască.

Regele: Aici şi de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvaţi şi pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti şi acum, dar în beciu. Domnilor, sunteţi arestaţi!

Se aud zgomote de paşi, uşi deschise şi strigăte: Sus mâinile!

Mareşalul: Cum, eu mareşalul ţării…

Regele: Vax! Luaţi-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.

Haideți să vedem, povestit în Academia Cațavencu, cum e cu bustul Regelui din Timișoara.

Pe 10 noiembrie 2010, Universitatea de Medicină și Farmacie ‘Victor Babeș’ din Timisoara a dezvelit bustul Regelui Mihai. Lucrarea a costat 60.000 euro, asta în condițiile în care instituția de învățământ nu are bani de cearșafuri pentru căminele studențești. Lenjeriile de pat și saltelele nu au mai fost schimbate de mai bine de cinci ani, și și-au făcut șoarecii și papagalii cuiburi în ele. Ca să nu mai vorbim de condițiile de cazare și așa insuficiente, ceea ce face ca locurile în cămine să se dea pe șpagă. Bustul Regelui Mihai nu va alunga paraziții și rozătoarele din căminele studențești.

Pentru a avea imaginea corectă despre Regele Mihai, vă recomand un material scris de un istoric, documentat și la obiect: Regele care și-a scos țara la tarabă. Iată, mai jos, un fragment.

“Există aici un rege care îşi predă armata duşmanului ? În ce ţară din lume poate fi găsit un şef de stat asemănător ? Pe 20 Iulie 1945, i s-a decernat prin mareşalul Tolbukhin din ordinul lui Stalin „Ordinul Victoriei Sovietice”. Tristă onoare de a fi decorat de către duşmanul de moarte al poporului său!” – General Platon Chirnoagă

Proclamaţia rostită de regele Mihai I, la 23 august 1944, a fost de fapt o capitulare necondiţionată cu următoarele consecinţe imediate: 130.000 de soldaţi români prizonieri – deportaţi 20.000 de români şi alţi 72.000 de români de origine germană, pierderea a 50% din totalul de 19 divizii, pierderea libertăţii şi bolşevizarea ţării. Procedându-se la arestarea mareşalului şi la capitularea întregii armate înaintea semnării oricărui armistiţiu, s-a pierdut baza juridică şi morală a apărării drepturilor României. Armistiţiul regelui Mihai, semnat la Moscova abia în 12 Septembrie 1944, le-a adus “fraţilor” sovietici cel puţin 3 miliarde de dolari în produse smulse poporului român…

Notă: Generalul Platon Chirnoaga a luptat în WW-I ca sublocotenent de artilerie iar în WW-II a fost şef-adjunct al Statului Major al Armatei a III-a în timpul campaniei din Rusia.

Citeste si articolele:

• În anul Domnului Tăriceanu, 2008, România îşi plătea regeşte membrii Guvernului
• Cât ne costă falșii revoluționari
• Care-i prețul pentru a reprezenta în Parlament țiganii și dezaxații lui Dan Diaconescu
• Unui anticomunist i se lua şi dreptul la mormânt
• Pentru cei care n-au medicamente compensate azi, trebuie reţinut că bolşevicii ofereau medicamente gratuite … în puşcării