Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro în 23 de ani
luni, decembrie 24, 2012 15:39În anumite zone ale României nu a fost nici o revoluție, dar există zeci, sute sau chiar mii de revoluționari. Ilici KGB Iliescu știe de ce. Pentru a înțelege cât de mult a însemnat curajul din izmenele românașilor care-și doresc azi salarii occidentale, vă recomand materialul prezentat la link-ul de mai jos, material din care îmi permit să citez un fragment.
“Chiar credeţi că bucureştenii ar fi ieşit pe străzi dacă nu-i scotea maşinăria pusă în funcţiune de Iliescu şi sistemul securist răzvrătit împotriva lui Ceauşescu? Eu sunt convins că oamenii din capitală nu ar fi mişcat nici măcar un deget dacă nu ar fi existat printre ei agitatori. Sau credeţi că cele câteva sute de mii de locuitori din Teleorman, Olt, Mehedinţi, Gorj, Dolj sau Vrancea, care votează acum aşa cum le dictează baronii locali, au avut în urmă cu 23 de ani vreo părere pro sau contra regimului comunist? Eu sunt convins că trăiau în aceeaşi carapace de ignoranţă, îmbătaţi cu aburii ţuicii de corcoduşe, cum trăiesc şi astăzi.” (Ștefan Ciocan, Au detestat românii cu adevărat comunismul?)
Puteți citi, în acest sens, și materialul Cum întreține Republica România o armată de revoluționari-fantomă.
Dar, până la urmă, cât au plătit cetătenii români luxul de a avea mii de revoluționari, dar nici un nomenclaturist comunist condamnat de justitie pentru dictatura roșie din România? Iată un material edificator legat de răspunsul la întrebarea anterioară.
Afacerea Revoluția, un miliard de euro în 23 de ani
Din 1990 și până azi, posesorii de certificate de revoluționar sau urmașii celor decedați în evenimentele din decembrie 1989 au primit de la stat bani, bunuri și servicii totalizând o sumă cu nouă zerouri.
La un an de la căderea comunismului, Parlamentul vota o lege conform căreia răniții și urmașii celor morți în Revoluție urmau să primească indemnizații lunare cuprinse între 30% și 160% din salariul mediu brut pe economie. Mai mult, urmașii celor decedați primeau, o singură dată, și o sumă de 60.000 de lei (egală la acea dată cu circa 12 salarii medii brute), iar răniții 40.000 de lei (adică aproximativ nouă salarii medii brute). În plus, răniții și urmașii aveau prioritate la închirierea și cumpărarea de locuințe din fondul de stat și primeau locuri de veci, credite bancare preferențiale, tratament medical și medicamente gratuite, transport gratuit, scutiri la impozitele pe clădiri și terenuri, dar și dreptul de pensionare anticipată cu cinci ani.
La început, beneficiau de aceste drepturi sub 5.000 de persoane, dar numărul lor, în loc să scadă (având în vedere că unii din ei au murit sau au părăsit România, iar copiii celor decedați au crescut, depășind vârsta-limită prevăzută de lege), a tot crescut, ajungând la peste 30.000 în 2004. Potrivit mass-media, epoca în care controversatul Bebe Ivanocici a fost șef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR) a fost cea în care au apărut cei mai mulți revoluționari. Gurile rele spun că un certificat obținut ilegal costa aproximativ 2.000 de dolari.
Goana după aceste documente avea o explicație simplă: din august 1992, o bună parte a beneficiilor menționate mai sus (cu excepția indemnizațiilor) s-au acordat și „luptătorilor pentru victoria revoluției române“. În plus, s-a introdus și dreptul de a primi terenuri gratis de la stat. „Eu lucram în acea perioadă la fabrica de anvelope Danubiana, în Ilfov. Tentați de avantaje, cam un sfert din colegii mei și-au obținut, prin diverse mijloace, certificate de revoluționar, deși pentru 99% din ei participarea a însemnat cel mult că au fost în Piața Palatului în 22 decembrie pe la prânz, ca alte sute de mii de bucureșteni“, povestește Ioan N., un pensionar din sudul Bucureștiului.
Există date că, până în ultimul an al guvernării Năstase, revoluționarii au primit de la stat circa 5.000 de hectare de teren (un hectar de teren extravilan și 500 de metri pătrați de teren intravilan pe cap de revoluționar, evaluate la câteva sute de milioane de euro), dar și peste 100 de milioane de euro sub formă de indemnizații.
Lucrurile s-au schimbat în 2004, când o nouă lege a inclus în rândurile celor care beneficiau de indemnizații o nouă categorie – „luptători remarcați prin fapte deosebite“. Dacă aveau venituri lunare sub salariul mediu brut pe economie, aceștia aveau dreptul la o sumă lunară egală cu 110% din același salariu mediu brut. În plus, aceștia beneficiau (și beneficiază încă) de drepturile acordate prin vechea lege a revoluționarilor, la care s-au adăugat posibilitatea „de a cumpăra sau închiria cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 de metri pătrați“. Aceste modificări nu au făcut decât să perpetueze abuzurile semnalate în domeniu încă de la începutul anilor ‘90.
Luptători sub semnul întrebării
Din 2004 și până în 2011, au fost emise peste 16.000 de certificate de luptători cu merite deosebite. Printre posesori se numără angajați și colaboratori ai Securității și Miliției, militari care au tras în manifestanți, activiști PCR, dar și numeroși oameni aflați în zone în care nu s-a tras nici măcar un glonț (în Teleorman, de exemplu, sunt 378 de revoluționari). În ultimii ani, a fost declanșată o serie de anchete privind emiterea ilegală a certificatelor, cea mai importantă fiind cea a DNA în care fostul șef al SSPR George Costin a fost arestat în februarie 2012 pentru mai multe acuzații de corupție. Procesul a început în iunie și continuă cu fostul secretar de stat după gratii.
În total, indemnizațiile răniților, urmașilor și luptătorilor remarcați au totalizat, în perioada 2004-2011, peste 600 de milioane de euro (din care circa 480 de milioane încasate efectiv). Pe fondul creșterii salariului mediu, efortul bugetar ajunsese, în ultimii ani, la circa 90-100 de milioane de euro (sau 0,1% din PIB). Ceea ce a condus la o decizie ce a adus economii de aproximativ 75 de milioane de euro pe an: suspendarea, din 2012, a plății indemnizațiilor pentru cei cu certificate de „luptători remarcați“. Dar aceeași decizie e posibil să fi contribuit semnificativ la demisia, sub presiunea străzii, a guvernului Boc.
După ce la putere a ajuns USL, noul șef al SSPR, Sorin Vintilă Meșter, a inițiat, încă din iunie 2012, un proiect de ordonanță de urgență prin care să fie reluată plata indemnizațiilor suspendate de cabinetul Boc. Sumele necesare (evaluate de inițiator la 145 de milioane de lei pentru cele șase luni rămase din acest an) ar fi urmat să provină din micșorarea cu circa 10% a indemnizațiilor aflate în plată (pentru răniți și urmașii celor decedați), dar mai ales din eșalonarea indemnizațiilor restante (statul are datorii de 582 de milioane de lei – circa 130 de milioane de euro – către revoluționari, bani cuveniți acestora sub formă de indemnizații pentru perioada cuprinsă între data la care aceștia au depus dosarele de preschimbare a certificatelor de revoluționar și cea în care a început plata efectivă).
Cinci luni mai târziu, nimic nu s-a schimbat. „S-au tot invocat motive de refacere și amânare a propunerii mele, trecând pe rând prin cerințe de aprobare de către FMI, de aprobare de către Delegația Economică Europeană, au urmat calcule, ca apoi să se invoce faptul că nu plata pe ultimele trei luni ale anului în curs e problema, ci că nu există certitudinea încadrării în deficitul bugetar pe anul 2013 impus României de creditorii externi“, explica blocajul, într-o declarație publică, Sorin Vintilă Meșter. Cert este că revoluționarii care au mizat pe USL pentru a-și recâștiga privilegiile s-ar putea să fi ales o carte greșită. Sub presiunea FMI și a unor performanțe economice îndoielnice, este greu de crezut că plata indemnizațiilor se va putea relua în 2013.
16.237 de persoane ar putea beneficia în 2013 de sprijin financiar din partea statului pe baza certificatelor de revoluționar
480 mil. euro au primit revoluționarii în perioada 2004-2011, alte 130 mil. euro reprezentând indemnizațiile restante
75 mil. euro este suma anuală necesară reluării plăților indemnizațiilor pentru revoluționa-rii remarcați prin fapte deosebite
5.000 de hectare de teren intravilan și extravilan au primit revoluționarii în diverse localități în perioada 1990-2004.
Citeste si articolele:
Cum (n-)a explodat mămăliga românească în 1956 | A șaptea dimensiune says:
februarie 23rd, 2015 at 16:06
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
Pe ce se mai aruncă banii publici | A șaptea dimensiune says:
aprilie 19th, 2015 at 18:57
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
Se știe cine a tras în Decembrie 1989 | A șaptea dimensiune says:
aprilie 25th, 2015 at 16:53
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
Vasile Blaga, un fals revoluționar | A șaptea dimensiune says:
aprilie 27th, 2015 at 17:46
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
FSN-ul lui IliciKGB și foarfeca românească | A șaptea dimensiune says:
aprilie 27th, 2015 at 17:51
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
Iohannis alege un aparator de criminali pentru a-i fi consilier | A șaptea dimensiune says:
mai 5th, 2015 at 21:22
[…] Cât ne costă falșii revoluționari […]
Cum să faci bani folosind religia | A șaptea dimensiune says:
aprilie 2nd, 2016 at 21:10
[…] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]
Să-i urâm pe atei ca-n Evul Mediu | A șaptea dimensiune says:
iulie 8th, 2016 at 20:31
[…] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]
Deutsche Welle: Occidentul a reacționat tardiv la gravele încălcări ale democrației în România anului 2012 | A șaptea dimensiune says:
iulie 8th, 2016 at 20:53
[…] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]
Rubrici cretine și cititori pe măsură (II) | A șaptea dimensiune says:
octombrie 25th, 2016 at 19:57
[…] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]
Eugen Secasiu says:
august 12th, 2017 at 11:12
Multe articole despre revolutionari si mizerile din lumea revolutionara sunt indreptatite si adevarate, dar haide-ti sa vedem si partea „nevazuta” a revolutionarilor.
Eu am fost impuscat de militie in seara zilei de 21 decembrie 1989 ore 20.10 la Sibiu in fata sediului Militiei. Scarbit de poporul cretin am parasit tara in august 1990 si am plecat in Olanda unde am stat 17 ani. La intoarcere in tara in 2007 am beneficiat de o indemnizatie in valoare de 1.1 din salariul mediu brut (prin legea 341/2004). Despre alte asa zise drepturi, nu am beneficiat cu nimic (terenuri, pamant, spatiu comercial, etc). In aceiasi situatie sunt peste 70% dintre revolutionari, iar ce faceti voi media scrisa sau vorbita este un mijloc ordinar de a arunca cu noroi in revolutionarii adevarati care cu pueprul gol au stat in fata gloantelor in 1989.
Ar trebui sa va fie rusine pentru manipularea ordinara pe care o faceti, iar daca neintentionat raspanditi aceste neadevaruri, va rog informati-va inainte de a scoate ineptii pe banda rulanta.
Camiel says:
martie 11th, 2018 at 20:13
Articolul este foarte bun si sunt sigur ca este si adevarat in special referitor la revolutionarii fara revolutie ( la televizor). Ca participant in revolutie ( Timisoara 17-22 Dec. ’89 ) pot sa spun ca nu am facut revolutie pentru bani sau alte avantaje ci pentru demnitate umana, libertate de miscare si ideologica ( inclusiv intelectuala/religioasa ). Voiam bunastarea generala pe dreptate, libertatea inteprinderi individuale ca omul sa poata munci pentru el insusi si nu obligat la si de stat , nu sa facut revolutia ca soar uni sa beneficieze . De acea sunt de acord .ca sa se faca investigatii la toti revolutionari si sa Ii puna sa deie inapoi tot ce au primit prin frauda mai ales de cei ce au fost de cealalta parte a baricadelor ( fosti securisti, militari so securitati,si fosti membri de partid )
Emil Butnaru says:
martie 19th, 2018 at 1:45
Ma numar printre fostii soldati (multi dealtfel) care in acele zile 22-23-24 etc. dec. 1989 ma aflam pe strazile Bucurestiului, plecand cu colegii din UM 01270 Focsani in seara de 21 spre Buc. Impresia mea despre Revolutie, este CACEALMA … s-au impuscat intre ei, in necunostinta de cauza… Nu stiai cine iti este inamicul, o degringolada totala, la intoarcerea in UM Focsani pe data de 16 martie 1990 am fost primiti cu entuziasm, ca dupa cel de-al doilea Razboi mondial. Nu-i nimic in asta, dar pe parcursul anilor, asa ca chestie, nu ne-a intrebat nimeni nici cum ne cheama… As fi vrut sa vad si eu la Tv invitati din randul acelor soldati, fiecare are povestea lui, de spus… In zadar… Marturisesc, nu am nici un beneficiu de pe urma Revolutiei…
V algeria Robu says:
noiembrie 4th, 2018 at 15:21
Sunt fiica de fost deținut politic condamnat munca silnica 20 ani, a muncit in minele de plumb din Baia Sperie, decedat în închisoare!
NU am cerut niciodata despăgubiri, deși am avut foarte mult de suferit! Am fost oripilata cand am vazut cunostinte pe care le stiam f. bine ca s-
s-au bucurat de certificat de revoluționar. Ma intreb cine se face vinovat de asemenea situație.?!
V algeria Robu says:
noiembrie 4th, 2018 at 15:41
Nu doresc beneficii .Nimic nu plătește viața tatălui meu si suferințele familiei mele! Vreau să știe asa pretinsii revoluționari,ca exista oameni ce au coloana verticala!
Florin says:
noiembrie 17th, 2018 at 9:17
Am participat din plin la revolutie.
Am fost printre primi care a vazut in ministerul de comert exterior cum arata o diploma de revolutionar.
Dar nu m am dus sa mi cer dreptul financiar ,de cit se da pe luna.
Am luptat ptr poporul meu.
Pentru ce se da acesti bani ?
La acesti bai au dreptul decit cei raniti si invalizi pe restul vietii.
Doar nu sunt mercenari platiti.
Florin...si..Atât says:
noiembrie 29th, 2018 at 19:20
Oare câți sunt printre cei care au luptat intr-adevăr în acele zile și nu-și mai cer drepturile…oare câți sunt…printre cei care stăteu în acele zile cu o coaja de pâine în buzunar…Și nu-și ridicau capul de teama sa nu primească un glonț în cap…Și au rămas totuși. ..necunoscuți. .pentru…restul lumii…aceștia sunt fraieri ??? SAU cei care au participat la adevărata revoluție dar au preferat să rămână necunoscuți. ..
Cristian Iordan says:
noiembrie 30th, 2018 at 12:23
Foarte multa lume a iesit in strada nu chemati de Iliescu cum scrie articolul. Au iesit,asa cum am facut si eu,pentru ca nu se mai putea continua sa te uiti pasiv la ceea ce se intampla.Nu contest ca multe persoane primesc bani fara nici un drept,da stiti cate persoane care au ramas invalide in acea perioada nu au primit nici un ajutor de la stat ??? In noaptea de 22/12 am fost impuscat la TVR. Dupa 3 operatii la Urgenza si la spitalul de chirurgia plastica pe 09/12 am ajuns in Italia,tara care s-a angajat sa trateze ranitii din decembrie (cu bilet de dus…) In Octombrie 90 am telefonat la Consulatul Roman din Roma si am cerut D.lui Consul Negescu ajutorul pentru a ma intoarce acasa. Raspunsul textual a fost „esti major,esti vaccinat,cum ai stiut sa mergi la Revolutie asa ai sa sti si sa te intorci acasa…” Si asa am ramas in Italia…. In 2004 am ajuns in Romania pentru a-mi lua mama cu mine,asa ca am fost la Asociatia 21 Decembrie,la D.l Ilies si am cerut Certificatul de Ranit…Raspunsul a fost „Eh,aici a venit Mineriada peste noi si toata arhiva a ars,asa ca Certificatul dvs,fiind printre celelalte acte care au fost distruse,nu am cum sa vi-l dau. Dar,daca mergeti in audienta la D.l Secretar se Stat pentru problemele ranitilor, Emilian Cutean,puteti sa obtineti o copie pentru ca ei au toata arhiva intacta.” Ajuns in sfarsit in audienta,D.l Cutean m-a intampinat cu,textual „Cine ma-sa l-a mai trimis si pe asta la mine???”….Si asa,m-am intors in Italia ca sa fiu cat mai departe de o tara pe care nu o cunosc. In situatia asta sant foarte multi raniti care,ca si mine s-au dus sa apera „himera” unei revolutii populare furata.
Cum s-a umplut Teleormanul de revoluţionari la metrou | A șaptea dimensiune says:
februarie 13th, 2019 at 20:12
[…] Cât ne costă falșii revoluționari: un miliard de euro in 23 de ani […]
Ani says:
august 7th, 2019 at 15:27
da domnule Eugen dumneavoastra puteti demostra participarea la revolutie dar eu si sotul meu am lucrat intr-o fábrica cu aprozimativ 600 de persoane mai mult de jumatate a angajatilor erau barbati si va jur ca nu au iesit din curtea fabrici in timpul revolutiei doar acasa si la serviciu si nu i-a atins nimenea nici macar cu o vorba grea eu si sotul meu am fost la serviciu ca si ceilalti colegi si vreau sa va spun caci foarte multi s-au pensionat cu pensia de revolutionar in jur de 24 000 mi leí care o primesc in continuare pt ce? Va mentionez ca sotul meu nu a cerut aceasta pensie si de multe ori il aud vorbind cu diverse persoane spunandu-le ca nici el si nici cei care primesc acesti bani nu au participat la revolutie . Sunt o gramada de batrani care au pensie de nici o suta de leí mai bine le-ar do dar lor un batut la pensie decat acestori falsi revolutionari!!!!!
Sorin says:
august 8th, 2019 at 13:56
Am participat la revolutie in Galati.
Nu s-a tras dar am ocupat Prefectura impreuna cu un val plecat din Centru.
Am participat apoi la apararea obiectivelor, inclusiv la ,,cafeaua otravita” a lui Platica-Vidovici.
N-am cerut nimic si nu cred ca in afara de cei raniti ar merita cineva, ceva. E adevarat, daca nu reusea ne impuscau pe toti…
sorin says:
august 24th, 2019 at 21:04
Decembrie 1989,lucram la tvr,operator de imagine.In studioul 4 mi-au trecut prin fată toți „revolutionarii” ,iliciiliescu,roman,capitani,generali ,coloneli,oameni de rind,tot ceea ce s-a vazut in direct in zilele alea.Se tragea in str.Pangratti si nu numai.Degajamentul televiziunii era ciuruit de gloanțe,țevi sparte,studiouri (trei erau pe vremea aia plus studioul 4 ,de telejurnale si directa ,24/24 ,vazuta de tot globul)ocupate de muniții si militari..
Veneam la servici pe jos,17 km,sarram gardul să merg in studio,o data am venut cu o Dacie,salvare,eram in 6-7,parcă,inghesuiți acolo.Pe coridoare erau arme,muniții…am vazut si um glonte de tun,cred,cu ripioare ,care colegul meu,MIRCEA GRIGORESCU,vroia sa-i ia ,dar i-am spus sa NU….curtea televiziunii era mereu plina de lume….si mai cite…
Nici Mircea,sau eu NU am cerut Nimic,poate că meritam. Numele celor care au participat la „revoluție” este scris intr-o varte a lui Tatulici,alt lingau pcr…
In 1990 am plecat si am rămas, undeva in lume
Georgescu says:
martie 3rd, 2020 at 12:59
Eugene…, stai ușor, nu te tura prea tare! Nu crezi ca procentul de 70% de revoluționari asemănători ție, cu certificate primite după 10-20 de ani și acordate corect, este chiar aiurea? Deocamdată ești doar un nume și o povestioara în acest comentariu și nu știm cât de adevărata este pentru a aduce o umbra de confirmare a miilor de falși revolutionari. La fel cum poți fi real atât tu cât și povestea ta. Daca ești corect, fii și tu de partea celor care optează pentru analiza și cercetarea faptelor înscrise în declarațiile ptr obținerea certif. de revoluționar, deoarece este atât de clar ca există mii de falsuri iar un miliard de euro în 23 de ani este o suma f. mare ptr România acestor vremuri. Iarăși „jmecherii” (aceste gunoaie ale societății), să răspundă pentru falsuri, pentru faptele lor.
Nelu says:
august 31st, 2021 at 11:29
Un revoluționar nu este un mercenar care solicita plata pt. actiunea lui. Revoluționarul o face din convingere.
Daniel Opruța says:
noiembrie 4th, 2021 at 12:09
Da subscriu și eu am participat și la rândul meu mă consider nedreptățit pentru că mi s-a făcut pierdut dosarul cu probele, deși in baza lui mi s-a dat o legislație cu nr……