Presa pe vremea holerei, pardon, a PSD-ului (V)
duminică, mai 16, 2021 14:17
Lege şi ordine ministeriale ilegale
Atunci când li se cer informaţii în scris, poliţiştii se lovesc de două probleme: o dată cu scrisul, de cele mai multe ori mai complicat chiar decât alfabetul; a doua oară, cu moralitatea, care-i şi asta cel puţin la fel de grea ca alfabetul. Să luăm un exemplu.
Poliţia a fost solicitată (în 2004, în plină guvernare PSD = ciuma roşie, n.m.) de către Ziua de Vest să comunice datele de cadre (ştiţi, biografie, funcţii deţinute, rotiri în funcţie) ale lui Costică Bulgaru, şeful IJP Caraş-Severin. Acesta tocmai ce intervenise pe lângă un poliţist să scape de amendă un puşti cordit de 15 ani care, având o pilă prin tac’so, îl sunase pe comisarul-şef pe telefonul mobil chiar în clipele în care agentul făcea munca de constatare.
Vrând să afle cum e posibil ca ditamai comisarul să fie influenţat de un puşti de 15 ani Ziua de Vest a cerut datele amintite mai sus IJP Caraş-Severin. Răspunsul i-a dezorientat pe ziarişti cum n-ar fi reuşit nici toate pulanele Inspectoratului dac-ar fi venit să lămurească personal toată redacţia: datele solicitate nu sunt de interes public, fiindcă un ordin al ministrului de Interne spune că toate informaţiile din dosarele de personal ale poliţiştilor sunt secrete.
Ca urmare, ziarul a dat în judecată IJP Caraş-Severin, IGP şi MAI şi a şi câştigat procesul la Tribunalul Timiş, care a stabilit că secretul invocat de Poliţie este în afara legii. Păcat că Legea accesului la informaţiile publice nu stabileşte sancţiuni ceva mai aspre, poate aşa am fi văzut câţiva poliţişti de partea cealaltă a gratiilor.
Poliţia constănţeană, între camerele de luat vederi şi camorra de luat vederea
Vă mai amintiţi de reporterii TVR care, acum câteva săptămâni (în 2004 – n.m.), au văzut cu ochii lor învineţiţi că George Bosînceanu, patron de hotel în Mamaia, nu pune nimănui pumnul în gură, preferând arcada? Dacă, atunci, jandarmeria s-a scărpinat cu pulanu-n creştet încercând să-şi amintească în favoarea cui trebuie să intervină, ulterior, poliţia s-a comportat la fel de profesionist şi nu a solicitat expertiza tehnică pentru camerele video distruse în încleştarea dintre intelectul lui Bosînceanu şi grumazurile reporterilor.
Mai mult, din cauza proastei instrumentări, numai două dintre cele patru plângeri formulate de jurnalişti au ajuns la Parchet, celelalte două dosare fiind returnate poliţiştilor să se şteargă cu ele care la fund, care la frunte, în funcţie de organul cu care judecă fiecare dintre ei.
Ce-apasă pe umerii presei: un cuţit c-un infractor în prelungire
Aflat în faţa Primăriei Paşcani (în 2004, în plină guvernare PSD = ciuma roşie, n.m.), Georgel Huţu, un individ cu o condamnare pentru port de sabie ninja pe lângă beregăţile cetăţenilor, s-a gândit că-i cazul să-şi facă o teacă pentru cuţitul din dotare. Cum materiale convenţionale nu erau de găsit prin zonă, el şi-a făcut o teacă din umărul ziaristului Sorin Ursan de la Ziarul de Iaşi, în care şi-a înfipt cuţitul de mai multe ori, să fie sigur că se potriveşte. În acest demers, el a fost ajutat de gaşca de golani care-l ajută să se răzbune pe ziariştii ce-au scris despre faptele lui de capă şi spadă ninja înainte de condamnare.
Nu lipsit de importanţă e faptul că infractorul a fost eliberat condiţionat. Dar, probabil, cu Justiţia s-a purtat mai frumos: nu i-a tăiat umărul cu o armă albă, ci cel mult i-a spart capul cu un obiect mai puţin contondent în formă de plic. (“Academia Caţavencu”, nr. 661/2004)
Citeşte şi articolele:
