A șaptea dimensiune

A fost şpaga exactă

Să presupunem că sunteţi comisar (în 2004 – n.m.) la Garda Financiară Mureş. Aveţi un şef pe care nu daţi două parale, mai ales că intuiţia vă spune că, într-o bună zi, îi veţi lua locul. Dar până atunci e preferabil să vă purtaţi bine cu şeful, să vă purtaţi cât mai atent şi cât mai linguşitor cu putinţă, fiindcă nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla. Apoi se întâmplă că, deodată, ca o slugă influentă ce sunteţi, vă simţiţi foarte generos şi aţi vrea ca generozitatea asta să se răsfrângă şi asupra şefului pe care, vă reamintim, nu daţi două parale.

Sunteţi comisar al Gărzii Financiare şi oamenii vă cunosc şi vă respectă, mai ales acei oameni, de afaceri, bineînţeles, care se simt cu legea pe căciulă. Suspecta generozitate vă împinge la uşa a vreo 3-4 afacerişti cărora le spuneţi că este ziua şefului, a comisarului-şef de la Mureş (căruia unii îi spun Grosu), şi ar face bine să scoată nişte bani pentru a-l atenţiona pe şef cu un cadou, ceva, acolo.

Oamenii de afaceri scot banii, dumneavoastră (lumea vă spune fie Gheorghe, fie Gigi) îi colectaţi frumos şi vă bucuraţi, desigur, atunci când constataţi că suma adunată este suficientă pentru a-i cumpăra şefului un ceas de aur, o şpagă care vine la fix. („Academia Caţavencu”, nr. 680/2004)

Citeşte şi articolele:

• Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XVII)
• Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XVI)
• Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XVIII)
• Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XIX)
• Românul s-a născut poet şi moare şpăgar (XV)