Şase ani au fost domnie şi tot şase bătălie

vineri, februarie 16, 2018 16:11
Posted in category Istorie

Adevarata istorie a romanilorBogdan a avut o domnie scurtă, dar bogată în evenimente. În acea epocă, un eveniment începea cu prima săgeată înfiptă în beregata călăuzei şi nu se încheia înainte de îngroparea celor mai viteji dintre morţi. Iar dacă descălecătorul şi-a petrecut primii şase ani ai domniei luptându-se cu ungurii, se poate spune că ultimii şase i-a irosit prin ambuscadele moldovenilor. Astfel, într-un total de şase ani, cât a durat întemeierea Moldovei, Bogdan s-a tot chinuit să-şi bage sabia în teacă pe traiectorii ce treceau când printr-un ficat maghiar, când printr-un laringe moldovenesc. Degeaba însă! N-a avut parte, săracul erou, de-un ceas liniştit!

Mai întâi, pentru că marca lui Dragoş, din care tocmai îi izgonise urmaşii, era un judeţ ce trebuia făcut ţară. Apoi, fiindcă judeţele care descompletau teritoriul ambiţiilor lui erau locuite de boieri straşnic înarmaţi şi bine pricepuţi în capcane. În fine, în al treilea rând, deoarece o parte din pământurile avute în vedere erau păscute de caii mici, dobrogeni, ai tătarilor. Cu toate problemele astea pe cap, Întemeietorul s-a pus pe treabă. Pe boierii moldoveni i-a împărţit, din capul locului, în două categorii. Din prima categorie făceau parte boierii devotaţi noului domn, oameni care s-au dovedit a fi cu capul pe umeri. Din cea de-a doua făceau parte în special acei boieri care nu şi-au mai păstrat capul pe umeri, precum şi boierii vii, cu cai iuţi, repectiv boierii răniţi, cu cai nu atât de iuţi.

Odată rezolvată problema boierească, Bogdan a trecut rapid la problema tătărască , pe care a surprins-o într-o după-amiază tolănită pe-un islaz, cu ochii închişi, şi aşa a lăsat-o pentru totdeauna. Alte probleme de insubordonare voievodul nostru n-a mai avut, deoarece, după şase ani de tăvăleală, toată partea vătămată a trecut în tabăra lui. A avut în schimb probleme cu religia unor supuşi mai liber-cugetători, pe care propaganda catolică efectuată de unguri îi înmuiase la sfântul duh. De aceea, Bogdan a tăiat şi aici răul din rădăcină, ba chiar – am putea spune – de la baza gâtului.

Cu ţara astfel pusă al punct, el şi-a văzut de drum prin manualele de istorie, şi a salutat mulţumit viaţa din vârful ascuţit al unei falnice lănci. (“Academia Caţavencu”, nr. 414/1999)

Citeste si articolele:

Sigla A7
Dacă ţi-a plăcut articolul, ai ceva de completat sau ai ceva de reproşat (civilizat) la acest text, scrie un comentariu, ori pune un link pe site-ul (blogul) tău, în cazul în care vrei ca şi alţii să citească textul sau (obligatoriu) dacă ai copiat articolul parţial sau integral. După ce ai scris comentariul, acesta trebuie aprobat de administratorul site-ului, apoi va fi publicat.

Adauga un comentariu